• la 81 de ani el este patron de muzeu și grădină botanică
Vreme caniculară. La intrarea în satul Prăjești un polițist te invită frumos să ocolești centrul localității. Semn că se petrece ceva. Mașini multe, lume cît cuprinde, polițiști, jandarmi, într-un cuvînt mare înghesuială. Toți sătenii sînt în haine de sărbătoare. Cîntece bisericești răzbat în tot satul. Trecem de prima curbă și imediat ne lămurim ce se întîmplă. Mai bine de 500 de oameni s-au adunat în jurul unui monument. Este mîndria satului, monumentul închinat eroilor comunei. Un edificiu pentru eroii din Prăjești și Bogdănești care și-au dat viața în cele două războaie mondiale. Și toată munca aparține unui om: profesorul de geografie și științele naturii, Paul Țarălungă. Este ușor de remarcat. Singurul îmbrăcat în costum național.
Se spune că ți-ai irosit viața dacă nu ai sădit un pom, nu ai scris o carte și nu ai făcut un copil. Soarta pentru profesorul Țarălungă a fost crudă. Nu a avut copii. Urmașii lui sînt o grădină botanică, un muzeu și acest monument care s-a dezvelit ieri. „Am luptat pentru acest monument de foarte mult timp. În anul 2000, munca mea a început să dea roade. Și iată-ne astăzi la dezvelirea monumentului închinat fiilor satului care au scris cu sîngele lor independența, unitatea și libertatea noastră”, a rostit cu voce tremurîndă și lacrimi în ochi bătrînul în discursul său. Visul bătrînului profesor s-a materializat cu sprijinul sponsorilor și a Consiliului Local Traian. În prezența oficialităților județului și a celor locale, Prea Sfințitul Ioachim Băcăuanul, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Romanului în frunte cu un sobor de preoți ortodocși și catolici a oficiat slujba religioasă.
Realizările bătrînului au ajuns la urchea întregii țări. O fostă mlaștină a transformat-o într-o grădină botanică. Alături a construit un muzeu care adăpostește peste 10.000 de exponate. I-au trebuit 35 de ani pentru a-și vedea visul împlinit. Paul Țarălungă are 81 de ani, o tensiune de aviator și a fost de mai bine de o jumătate de secol profesor la școala din satul Prăjești, comuna Traian. A absolvit două facultăți, de geografie și de științele naturii, și este prieten cu mulți profesori universitari și academicieni. Vorbește fluent trei limbi străine – germana, franceza și italiana, iar înainte de război a studiat doi ani în Germania. Un om stînjenitor de politicos și de o rară modestie.
Sătenii îl știu toți de „dom’ profesor”, încă de pe vremea cînd i-au fost elevi și îl salută cu plecăciune. Îl consideră înțeleptul locului. „Totul a început prin 1950 – își amintește Paul Țarălungă. Eram pe atunci învățator și le vorbeam copiilor despre frumusețile din natură. Mă simțeam încorsetat în cei patru pereți ai sălii de clasă. Eu vorbeam de flori, iar copiii se uitau pe pereți. Așa mi-a venit ideea unei grădini botanice. Prin 1960, conducerea de atunci a comunei se gîndea cum să folosească mai bine un teren mlăștinos, care nu era bun de nimic, situat în centrul satului Prăjești. Toată lumea spunea, inclusiv eu, că acolo ar trebui făcut un teren de sport. Pîna la urmă am renunțat la această idee și i-am convins pe cei de la primărie să-mi dea mie terenul ca să fac o grădină botanică. Vizitasem grădinile botanice din Viena și Praga, însă nu am vrut să copiez nimic din ce am văzut acolo. După ce am stabilit planul, m-am apucat de treabă. M-au ajutat oamenii din sat și copiii de la școală, însă numai cu forța de muncă. Cei de la primărie nu aveau prea mulți bani, așa încît mi-am pus la bătaie salariul meu de profesor. Dacă tot nu aveam familie, ce să fac cu banii?”, ne-a povestit profesorul.
Gradina Botanică numără astăzi peste 500 de specii. Multe dintre ele sînt exotice și au fost aduse în țară cu mare greutate. În fosta mlaștină de două hectare, „dom’ profesor” a creat un adevărat miracol. Flori de o frumusețe unică, arbuști aduși de la mii de kilometri distanță, alei discrete pentru îndrăgostiți, totul într-o simetrie perfectă. Punctul de atracție al grădinii îl reprezintă doi plopi de aceeași înalțime, crescuți parcă dintr-o singură tulpină. „Plopii i-am plantat în același timp în amintirea fratelui meu, Titus. Am fost gemeni, iar el a murit pe front, în munții Tatra. Am tras la sorți care din noi să plece primul în război, iar eu am rămas acasă. Poate dacă mă duceam eu atunci, el ar fi trăit astăzi. De-atunci mă bate ideea unui monument pentru cei 142 de fi ai satului căzuți la datorie”.
Astăzi visul lui Paul Țarălungă a devenit realitate. Frumosul vultur aurit pe care l-a realizat cu bani din pensia lui sălăsluiește pe soclu. Cu încredere în generațiile următoare, bătrînul profesor și-a încheiat discursul inaugural parafrazîndu-l pe Ienăchiță Văcărescu: „Urmașilor mei prăjeșteni, las vouă moștenire acest monument!”.
(Claudiu TĂNĂSESCU, Florin CRĂCIUN)
Lasă un răspuns