Vasile PRUTEANU
Afirmația lui Nicolae Steinhardt din extraordinara operă literară „Jurnalul fericirii”, cum că bătrînii și comunștii au format o nouă monstruoasă coaliție împotriva tineretului, m-a șocat profund. Știam că moșnegărimea se uită chiorîș la adolescenții în blugi și cu rucsacele în spate, că nu aprobă comportamentul lor neobedient, dezinvolt, eliberat de spaimele care i-au bîntuit pe batrîni în trecut (frica de partid și de securitate, în special). Nu aprobă nici atitudinea nepăsătoare a tinerilor față de „valorile” promovate de un Adrian Păunescu, Vadim Tudor, Eugen Simion, Eugen Ștefănescu și alții ca ei, rămași cu sufletul în socialismul ce le-a adus atîtea avantaje. De aceea, privesc cu mare atenție atitudinea maturilor și bătrînilor față de tînăra generație de care fac atîta caz. Am observat consternat că afirmația lui N. Steinhardt este de o actualitate cutremurătoare. Cum să-mi explic altfel disprețul și nerușinarea ministresei Ecaterina Andronescu care răspunde la nefericirile elevilor și studenților cu o incalificabilă nepăsare. În toată țara (și Bacăul nu face excepție), în școli au apărut focare de rîie, păduchi, tuberculoză și hepatită A și B pe care nimeni nu încearcă să le lichideze. Lipsesc din dispensare igieniștii, medicii pediatri, asistenții de îngrijire, bolile fiind lăsate în seama medicilor de familie, excedați de multitudinea obligațiilor față de o populație mai palidă decît deznădejdea. Asemenea focare infecțioase sînt bolile sărăciei, ce nu pot fi eradicate cu un biet corn cu lapte. O cutie de detergent, de pildă, este mult prea scumpă pentru posibilitățile unor oameni aflați în șomaj sau, pur și simplu, fără alte mijloace de subzistență în afara alocației pentru copii.
Au trecut 13 ani de cînd trăim încotoșmănați în fățărnicie și minciună, cu părul și speranțele rase pînă la piele. Asistăm neputincioși la intervențiile televizate ale primului ministru, miniștrilor, parlamentarilor și responsabililor cu problemele tineretului. Se observă cu ochiul liber că mulți dintre aceștia ar fi dorit să trăiască în trecut, ba chiar prelungesc, prin netrebnica lor nepăsare, acel sos pîclos al trecutului. Par niște personaje rătăcite în zilele noastre din alte timpuri pe care tineretul nu le înțelege. Ritoși și țepeni, grași și urduroși, ne dau sfaturi sforăitoare, tembele, mințindu-ne fără pic de jenă. Sînt oameni reprezentativi pentru alte epoci. Cînd îi vezi, te miri cum de-au întîrziat pîna astăzi, și-ti vine să te întrebi dacă nu-s cumva o reîncarnare a stafiilor comunismului. Nu, nu sînt decît resturi pestilențiale ale trecutului imediat. Ca într-o proporție îngrijorătoare, absolvenții facultăților au devenit șomeri cu studii superioare, că foarte mulți emigrează spre alte zări mai promițătoare, că tinerele familii n-au nici o perspectivă, că viitorul le este incert nu interesează pe nimeni. Baronilor de toate tipurile și culorile să le meargă bine, să-și umple teșcherelele cu parale – asta este grija primordială a puterii actuale, dublată de circul unor chemări la ordine a șefilor de partid din județe, pentru a se scoate ochii mulțimilor că nu există nici baroni, nici corupție pe toată întinderea țării.
Ba din contra, producția crește în fiecare an cu procente încurajatoare, așa că de ce nu am fi mulțumiți? Putem fi mulțumiți, firește. Mulțumiți, dar nu fericiți. Fericirea unui popor nu se poate construi pe ruinele unei mizerii îndelungate, mai ales cînd o nouă serie de reforme, taxe, impozite și amenzi usturătoare plouă peste noi cu îndîrjirea dementă a unui domn ministru numit Tănăsescu. Scuza că bugetele nu se susțin este o minciună și o înșelătorie sfidătoare. Dacă ar fi așa, orice ministru cu capul pe umeri nu ar reeșalona la nesfîrșit datoriile de mii de miliarde lei ale unor mamuți mîncători de bani și a unor clienți repede plătitori către partid. Apoi, domniile lor miniștrii și parlamentarii (așadar, batrînii din trecutul nostru apropiat), cheltuiesc sume enorme pentru vizite și plimbări peste hotare, se îngrijesc cu dezinvoltură de comisioane, hatîruri, avantaje, speze, lăudîndu-se că au făcut rahatul praf pe unde au umblat, în timp ce inflația, sărăcia, șomajul, frigul și foamea amenință viața de fiecare zi, în special a tineretului.
Tineretul? Care tineret? Ce probleme ale tineretului, întreabă dumnealor cu o energie de 60-70 de „ani-putere”. Dacă le arăți concret situația și starea reală a tinerei generații, domniile lor iau imediat o înfățișare rigidă, de parcă ar fi trași în țeapă de propria lor indignare.
Pentru că nici o aparență să nu tulbure „frumusețea” promisiunilor făcute de formă și de paradă, guvernanții ne asasinează cu simpozioane și consfătuiri prohodite de soboare de preoți, avînd curioasa slăbiciune de a ne vedea supuși și îngenunchiați într-un gest bovin de prosternare la picioarele imbecilității și incompetenței lor. Dracu’ știe cum se adună, se atrag și se aseamănă atît de bine între ei. Mai ales în ceea ce privește lăcomia de bani, goana după venituri gonflabile, indiferent de căile prin care sînt obținute, probînd o prostie soră cu nesimțirea. De aceea, cred că proverbul românesc „banul la ban trage” trebuie completat și cu… „prostul la prost”, de asemenea.
Lasă un răspuns