Din păcate, la această dată nu putem vorbi de prea multe lucruri bune. Și aceasta pentru că ele se petrec doar uneori și într-o mică măsură. De aceea, sîntem nevoiți a vedea răul care tot revine și pe care, prezentîndu-l în formele sale cele mai grotești, vom face posibil ca lumea să înceapă a-l înlătura din viața sa. Un rău general, cu multiple fațete, care generează o anormalitate românească ce se manifestă din ce în ce mai pregnant în viața fiecăruia dintre noi. O viață plină de defecte. Iată, așadar, în viziune proprie, principalele 20 de defecte autohtone ce ne macină zilnic nervii și ne aruncă în brațele disperării:
1. – CORUPȚIA ce a cuprins întreaga societate românească, de la primul și pînă la ultimul nivel social, profund afectate de mită, clientelism, aranjamente de culise. Corupția, acest flagel generalizat poate avea grave repercusiuni asupra posibilei noastre aderări la Uniunea Europeană.
2. – ȘPAGA și RELAȚIILE SUS-PUSE, fără de care nimic nu se rezolvă în țara asta. Ca să fii sigur de reușită, e bine să ai o „pilă” oriunde te împiedici în rezolvarea problemelor curente. Și nu numai.
3. – RELATIVISMUL, absurditatea și încîlceala unei legislații ineficiente, îngenuncheate de corupție.
4. – SĂRĂCIA lucie în care ne zbatem și care tinde să se adîncească, ironizată parcă de o clasă politică prea arogantă pentru a accepta această crudă realitate.
5. – NEAJUTORAREA, sentiment învățat și trăit încă din vechiul regim și care ne-a făcut să depindem în permanență de alții.
6. – EXACERBAREA anormalităților, care cuprind mai toate aspectele vieții sociale. De exemplu: multitudinea și absurditatea taxelor percepute atît de la persoane fizice, cît și de la cele juridice. Taxa de televizor este una dintre acestea, iar nemulțumirea izvorăște din faptul că plătim de două ori același serviciu, respectiv și la societățile de televiziune prin cablu, cît și la Societatea Națională de Televiziune.
7. – FENOMENUL MAFIOT, respectiv existența mai multor „mafii”, răspîndite în toate colțurile țării, atît de multe că se împiedică unele de altele și în care „liderii” au ca principală activitate punerea bețelor în roțile altor mafioți, găinăriile și răzbunările de tot felul.
8. – ATOT-PUTERNICII LOCALI. În toate ținuturile românești, proliferarea prea-multor „boieri feudali”, care monopolizează cam tot ce mișcă în zonă și care sînt mult mai cruzi decît echivalentele lor din marile orașe ale țării.
9. – INCULTURA. Preponderența subculturii, a culturii de cartier sau „de gang”, promovată prin mai toate canalele mass-media românești, în locul accederii la valorile culturale autentice și cu adevărat morale.
10. – ÎNGRĂDIREA LIBERTĂȚII. Paradoxal, libertatea, atît de greu dobîndită, este din ce în ce mai constrînsă de către cei care dețin puterea și pentru care aceasta reprezintă un real pericol, datorită în primul rînd mentalităților tipic comuniste, primitiviste prin care omul trebuie să fie supus prin umilință, teamă și teroare.
11. – MASCARADA POLITICĂ. Adevărata politică, cea bazată pe credința într-o anumită doctrină, a dispărut aproape cu desăvîrșire. Elementele care o definesc sînt farsele, aroganța, demagogia, lăcomia de bani și de putere. Nimic nu se face bun pentru public dacă nu se realizează cel puțin un minim profit pentru cei care trag sforile în culisele puterii.
12. – ABSOLUTISMUL. Existența acelor oameni politici adepți ai celebrei expresii aparținînd „Regelui Soare” (Ludovic al XIV-lea): „Statul sînt eu”, cu trimitere directă la sintagma tot mai des utilizată în ultima vreme pe la noi, cea referitoare la „partidul-stat”.
13. – DEMOCRAȚIA vs ANARHIA. Legile devin fărădelegi, iar justiția se face de către autorități prin violarea legilor, deoarece acestea se află la cheremul politicienilor aflați la putere sau în cîrdășie cu aceștia.
14. PARTEA LEULUI. Cei lacomi, care devorează tot ce le iese în cale, inclusiv oamenii (la figurat, desigur), au parte de toate avantajele vieții, sînt privilegiați de soartă, în timp ce oamenii onești sînt cei mai afectați, cei mai vitregiți de destin, devenind batjocura celor dintîi.
15. – FALSELE VALORI democratice. La români, democrația se manifestă doar ca o formă camuflată a burgehziei comuniste, care și-a adjudecat supremația în stat.
16. – HAOSUL GENERALIZAT. Inadmisibila bezmeticeală din cele două domenii de bază ale societății românești – sănătatea și învățămîntul, regăsită în așa-zisele reforme făcute doar de dragul schimbării și nu al înțelegerii necesității. Și aceasta pentru că autoritățile nu vor, sau nu pot să priceapă că schimbarea nu este întotdeauna soluția unei probleme, iar schimbarea de dragul schimbării face ca realitatea să devină incomodă, insuportabilă adeseori, capabilă să ne răpească timpul, liniștea și banii. Serviciile nu sînt cu nimic mai bune, iar organizarea – astfel dezorganizată – încît nimic să nu mai funcționeze în condiții de normalitate.
17. – ETERNA SPERANȚĂ. Psihoza absurdă a lungilor așteptări prin care eram obișnuiți să ni se dea ceva. Pentru că, azi, „nu se mai dă nimic”, ci trebuie să cîștigăm totul cu mari sacrificii, iar pentru mulți dintre noi nu ne rămîne decît soluția transformării din greieri în furnici robotitoare, într-o societate născută parcă din cîntatul la flaut cu gușă sau la fluierul piciorului.
18. – IMOBILISMUL, în sensul incapacității desprinderii de trecut prin menținerea în primul rînd a conceptului conform căruia trebuie musai să oferi ceva pentru a obține un drept al tău sau pentru ca cineva să respecte pentru tine legea. Probabil că singura schimbare produsă de la revoluție încoace constă în reorientarea cozilor către celelalte domenii ale vieții economic-sociale. Este liber acum în magazine, unde de cele mai multe ori intri, îți faci cruce și ieși, și este coadă, însă, în toate celelalte locuri considerate importante pentru noi, inclusiv locurile unde plătim conștiincioși datoriile, dările și taxele către statul cel democratic.
19. – BIROCRAȚIA ridicată la rang de cult. Există și se manifestă în modul cel mai evident o adevărată și periculoasă manie a hîrțogăriei care acționează la toate nivelurile și din toate direcțiile, astfel încît pentru orice drept legitim al tău îți trebuie un „argument” scris.
20. – ABSENȚA unei noi stări de spirit, care să elimine neîncrederea și deprimarea izvorîte din crunta realitate în care trăim și să transforme cuvintele în fapte. Iar aici, elita intelectuală trebuie, și ea, să se apropie mai mult și mai adînc de problemele oamenilor obișnuiți, susținînd cu adevărat necesitățile și aspirațiile acestora.
Dacă astăzi am vorbit despre cele 20 de „rele” ale românilor, voi reveni, curînd, cu cele 20 de aspecte pozitive ce au schimbat în bine fața societății românești. (Romulus Dan BUSNEA)
Lasă un răspuns