Am asteptat sentinta Curtii de Apel Bucuresti pentru a vedea daca mai are vreo sansa votul uninominal in Romania. Multi au crezut ca judecatorii se vor lasa impresionati de catre presedintele Traian Basescu si vor admite cererea de suspendare a aplicarii hotaririi de guvern referitoare la organizarea alegerilor din 30 noiembrie. Spre mirarea acestora, Curtea de Apel a respins sesizarea celor de la PRM. Am auzit voci care s-au grabit sa eticheteze evenimentul (vorba vine!) drept o dovada a independentei Justitiei. Fals! De fapt, judecatorii cu pricina s-au spalat pe miini precum Pilat din Pont. Au dat o sentinta „independenta” care nu valoreaza nici doua parale. In cinci zile, decizia poate fi atacata cu recurs (ceea ce se va si intimpla…) si va urma un nou termen de judecata. Altfel spus, inca nu este sigur ca votul uninominal va fi aplicat in aceasta toamna. Mai mult chiar: acum s-a analizat suspendarea hotaririi de guvern, nu anularea ei. De-abia pe 11 noiembrie (in plina campanie electorala) se va discuta pe fond cauza si se va vedea daca legea este sau nu aplicabila in termeni legali, constitutionali. Dupa cum merge Justitia in tara asta, o sentinta definitiva putem avea dupa alegerile generale. Daca judecatorii vor desfiinta legea, atunci, noul Parlament se va dizolva ca urmare a anularii scrutinului. Ala circ!
In acest moment, nu cred ca exista un roman cu mintea intreaga care sa spuna sigur cum vom vota in noiembrie. De asemenea, am impresia ca mai toate formatiunile politice ar dori inghetarea procesului electoral, insa nu-si asuma cineva aceasta decizie. Doar PRM si (culmea!) UDMR s-au exprimat public impotriva acestui sistem de vot. Pentru PSD, PD-L, PNL, PC este mana cereasca incapatinarea lui Corneliu Vadim Tudor de a trimite legea in instanta. La o adica, liderii (care doar la presiunea unor reprezentanti ai ONG-urilor au votat in Parlament noul sistem) pot sa spuna ca nu din cauza lor a esuat proiectul politic.
De altfel, in acest moment, in Romania, nu stiu cita lume bine informata mai doreste votul uninominal. Intre timp, multi dintre sustinatorii frenetici ai acestei smecherii politice s-au lamurit ca nu mecanismul de vot este principalul vinovat pentru nereformarea clasei politice, ci chiar oamenii care doresc sa candideze. Pe lista sau in colegiu, hahalera promovata de partid si pe baza de contributii substantiale la visteria formatiunii va ajunge parlamentar si isi va promova interesele proprii sau ale grupului economic aflat in spatele sau. Cita vreme constiintele (din presa, din politica sau din zona societatii civile) sint de vinzare, alesii vor fi la fel ca si pina acum. Poate la alegerile generale ar trebui sa ne intrebam, noi, votantii, nu ce doreste candidatul sa faca dupa ce obtine mandatul, ci de ce? Care este motivatia lui pentru a-si asuma increderea oamenilor? Nu cred ca sint importante profesiunea, diplomele universitare, masteratele sau profitul obtinut in afaceri. Adevarata calitate necesara este acea de om care iubeste comunitatea (colegiul), pe oamenii din jurul lui si care a dovedit si inainte de a intra in politica disponibilitatea de a lupta, voluntar, pentru drepturile altora. Restul – doctrina, vechime in partid, origine sociala, virsta, religie, familie etc. – este o jalnica poveste in care am esuat acum vreo 20 de ani…
Lasă un răspuns