Ca și perioadele vieții, anotimpurile anului își au specificul lor. În Canada fiind, cineva – de fapt un specialist – scria într-un ziar de limbă română despre anotimpuri și consumul de legume și fructe. Am înțeles că omul găsește bucurie, plăcere, bună dispoziție, sănătate, în ultima instanță, în ce-i oferă anotimpurile. „Cît de gustoase sînt cireșele vara, vinetele toamna, strugurii toamna și celelalte fructe și legume de sezon!” Într-adevăr, dintotdeauna abia am așteptat să vină primăvara cu salatele ei parfumate și vitaminizate din belșug, cu ridichile de lună, cu ceapa verde… Și vara cu bunătățile ei, nu mai zic de Sfîntul anotimp al toamnei! „Găsindu-se tot timpul anului, pepenii, strugurii, cireșele, caisele… te lasă, pur și simplu, indiferent…” Cam așa mai scria specialistul din Canada… În ce ne privește, tot atît de indiferenți ne lasă astfel de produse care au început să umple și la noi piețele. Asta, în primul rînd datorită prețurilor absolut descurajatoare. Iată, pepenii costă 30 mii kilogramul, vinetele 70 mii kilogramul, ardeii grași 70 mii kilogramul, strugurii 100 mii kilogramul… N-am încercat, nici cu gîndul, să văd ce gust au. Bănuiesc – și lucrul e aproape cert – că au gustul fad, nu sînt ca cele „ale noastre”, zemoase, gustoase, aromate, parfumate, hrănitoare… Amicul Mardare îmi zice că pentru el nu există decît ceea ce se „face” la noi în țară, „în pămîntul țării mele”, așa îmi zice ori de cîte ori îl întîlnesc în piața cea mare a urbei noastre de la împreunarea Bistriței cu Siretul. Mai nou, îmi spune că ale noastre sînt „mai ecologice”, el înțelegînd prin acest atribut că-s „mai bune” adică. În ce mă privește, îi dau dreptate. Mai ales că, în primăvara anului trecut, era să rămîn fără doi dinți din față cînd am mușcat cu poftă dintr-o piersică uriașă pe care am considerat-o zemoasă ca cele crescute în plantațiile din Dobrogea noastră cea binecuvîntată de Soare… (Eugen VERMAN)
Lasă un răspuns