Rugaciunea noastra trebuie sa fie curatita de orice utilitarism

A cincea duminica din Postul Mare este dedicata Sfintei Maria Egipteanca, cea mai mare asceta cunoscuta în Biserica crestina. Viata ei este stiuta astazi si este la îndemina oricui sa o citeasca. Ceea ce este important este mesajul pe care ni-l transmite, citind si urmarind viata acestei mari sfinte a Bisericii. Era o mare pacatoasa, o prostituata care traia într-un important oras al desfriului din Egipt. Dumnezeu, Care a venit sa scoata umanitatea din robia pacatului si a mortii spirituale, a dat dovada, prin ea, ca omul se poate schimba prin „metanoia” si ajunge asemenea îngerilor.

În scurt, viata ei o putem cuprinde în trei parti: starea de pacat sau caderea, starea de pocainta sau purificarea si starea de pocainta permanenta sau iluminarea.

Punctul forte al vietii ei a fost venirea în sine, convertirea, mutatio mentis. Acest lucru s-a produs atunci cind voia sa intre, ca toti pacatosii sau dreptii, pentru a se închina lemnului Sfintei Cruci a Mintuitorului Hristos, în Biserica din Ierusalim. O forta exterioara ei o oprea sa înainteze. Era semnul chemarii la o alta stare a vietii. De ce tocmai ea si nu altii, care erau poate tot atit de pacatosi? Pentru ce eu sau tu nu sintem opriti, cind voim sa intram în Sfinta Sfintelor unei biserici sau într-un loc sacru pentru a saruta o icoana facatoare de minuni sau moastele unui sfint? Daca reflectam bine, în toata sinceritatea, si noi ar trebui sa fim opriti de o forta nevazuta, atunci cind am vrea sa înaintam spre ceva sfint, cu constiintele încarcate de faradelegi.

Autorul inspirat, Patriarhul Sofronie al Ierusalimului, care a scris viata Mariei Egipteanca, nu ne da un raspuns la aceasta întrebare logica, ci îl putem deduce din context. Aceasta femeie destrabalata initial a fost aleasa pentru ca numai Dumnezeu stia ca are un suflet mare. Am putea pune întrebarea si despre Sfinta Fecioara Maria; de ce ea si nu alta fecioara a fost aleasa pentru a dialoga cu cerul. Dumnezeu are planul Sau pentru lume, El stie adincurile sufletului, El ne alege din pintecele maicii noastre cu predestinatia de a împlini întru El binele. El ne-a lasat liberi însa sa urmam acest plan, pentru ca nu este predestinatie absoluta în planul lui Dumnezeu. El stie toate, dar nu intervine în viata omului pentru ca i-ar îngradi libertatea. El doar insufla pe fiecare sa împlineasca binele. Însa pe unii îi alege în mod special, ca sa împlineasca planul Sau pentru lume. Asa au fost alesi Fecioara, apostolii, sfintii Bisericii si deci si Sfinta Maria Egipteanca. A fost aleasa de Dumnezeu pentru a ne arata cum omul, din cel mai mare pacatos, poate deveni un sfint. Biserica, într-unul din imnele sale, cinta: „Mare este puterea Crucii Tale, Doamne, ca s-a înfipt în loc si lucreaza în lume. si a facut din pescari apostoli si din pagini mucenici, ca sa se roage pentru sufletele noastre”.

Mintuitorul a ales-o pe Sfinta Maria Egipteanca si a oprit-o înaintea Crucii Sale pentru a trezi în ea constiinta de sine, apoi constiinta pacatului si constiinta prezentei lui Dumnezeu. Dupa trezirea constiintei, încep treptele urcusului. Ea voia sa intre în Sfintul Mormint în starea ei pacatoasa în aparenta, însa curata în profunzimi. Ea nu cerea nimic lui Dumnezeu; dorea doar sa viziteze locul unde S-a rastignit Hristos. Fara îndoiala ca erau poate sute sau mii de pelerini care si ei intrau, dar fiecare cu scopul sau: unii se rugau pentru sanatatea lor, altii pentru dobindirea de bogatii, bani, avere, pentru un succes oarecare. Maria nu cerea nimic, doar voia sa se apropie de Crucea Domnului. Tocmai aceasta dorinta, simpla în aparenta, i-a fost refuzata, ceea ce i-a produs o mare durere. O astfel de experienta poate sa ne intrige. Daca Hristos este Cel ce ne-a zis: „Cereti si vi se va da, bateti si vi se va deschide, cautati si veti afla” (Matei 7,7 ), atunci de ce nu ne da, fie chiar si un lucru simplu si nejustificat. Explicatia ni se da în evanghelia zilei (Marcu 10, 32-45), cu fratii lui Zevedeu, care cereau emfatic sa fie unul de-a dreapta si altul de-a stinga, în Împaratia lui Dumnezeu, si carora Hristos le spune: „nu stiti ce cereti”. Deci, noi nu trebuie sa cerem ca Hristos sa fie de partea noastra, ci sa ne rugam ca noi sa fim de partea Lui. Iar pentru acest fapt Dumnezeu are metodele Sale: pe unii îi cheama mai repede, pe altii dupa o osteneala mai mare.

Pentru a se apropia de Mintuitorul, de locul cel sfint al Lui, Mariei i-au trebuit 47 de ani de jertfa si asceza în Pustia Iordanului. Iata cum Dumnezeu ne pregateste calea fiecaruia, depinde înca o data de noi, daca voim sa fim în compania Lui sau nu. Obstacolul a fost pentru Maria Egipteanca un impuls pentru a porni pe calea pocaintei, a smereniei, a urcusului duhovnicesc.

† Dr. Ioachim Bacauanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului