Malversatiunile financiare au devenit, pentru unii dintre romani, o noua religie prin care acced la binefacerile acestei vieti, fara a se gindi la camata pe care o vor avea de platit pe tarimul celalalt. Dupa canonul „ce-i in mina nu-i minciuna” sau „decit sa traiesc sarac, mai bine sa mor bogat”. In materie de bani, s-a demonstrat, nu exista moralitate, ci doar interes. Ne-au dovedit-o megaafacerile de tipul Caritas si FNI, falimentele spectaculoase ale unor banci considerate solide si serioase, ca si escrocheria pe fata de la defuncta banca Populara, cu o existenta efemera, dar cu numerosi pacaliti. O legislatie incompleta, incoerenta si permisiva in absenta unor reglementari si sanctiuni drastice, de la selectia investitorilor si pina la rambursarea creditelor, a facut posibila aparitia unei jungle in care regula de baza a fost: fura cit mai mult si fa-te cit mai repede nevazut. Deconturile le-au achitat prostii si credulii.
Intre timp, procedeele s-au rafinat. Scoala Europei, sau propria experienta pusa in tipare noi? Continutul raminind acelasi. Salvatorul providential ne pindeste de nici unde nu te astepti, asociindu-si tertipuri si formule aparent ortodoxe, dincolo de care, insa, se afla procedee cit se poate de vinovate. Inselaciunea, mascata de bunavointa si corectitudine. Se mizeaza pe nevoia acuta, sau cronica, de bani, a multora dintre noi. O boala de care nu prea ai cum sa scapi din moment ce nu se schimba componentele structurale ale sistemului social: acumularea si distributia resurselor.
Asadar, aparent, acesti investitori isi asuma un rol de arbitru moderator intre trebuinte si putinte, in care beneficiile proprii sint tinute la sertar, fiind scoase la inaintare doar avantajele. De citava vreme, in cutia postala o mina grijulie si consecventa imi plaseaza, saptaminal, un prospect ademenitor: ai nevoie de bani?; apeleaza la noi! Un evantai de bancnote de-o suta si-o figura zimbitoare de duduie amabila se vor a fi argumentele forte ale prospectului. Aveti grija la astfel de oferte, avertiza, nu de mult, consilierul financiar al guvernatorului BNR, pentru ca ele ascund capcane si conditii pe care nici nu vi le puteti imagina. Urmarindu-i sfatul si atent la detalii, am accesat adresa de internet a salvatorului providential, iar ceea ce am aflat mi-a anulat instantaneu impulsul de a-i deveni unul din fericitii clienti: dobinzi anuale efective (DAE) intre 227 si 427 la suta, cu termen de rambursare exclusiv un an. Ceea ce inseamna ca la un imprumut maxim de trei mii de lei, ai avea de rambursat peste 5.200 de lei! Initiatorul programului de imprumut a omis sa precizeze citeva chestiuni esentiale cu ajutorul carora sa poata fi identificat: adresa institutiei de credit, un numar de telefon si de fax, un cont bancar, persoana de contact, formulele de plata a ratelor, cai de atac, garantii – in ce constau acestea, cum se executa s.a. In schimb, potentialii clienti sint invitati sa se aboneze la contul de e-mail pentru a primi mai multe informatii, in schimbul datelor personale: nume, prenume, adresa, telefon fix si mobil, cod numeric personal. Sloganul publicitar abia prin asta isi desconspira adevaratele intentii: venim noi la tine!
Sumedenie de astfel de institutii financiare nebancare isi pindesc victimele de dupa fiecare colt. Care este numarul lor, dar mai ales cite tepe au dat, este aproape imposibil de stabilit, din moment ce-si protejeaza cu atita strictete identitatea si formulele de afaceri. Dincolo de aceste intrebari se afla, insa, practicile vinovate si perfide care se sustrag oricaror reguli bancare si de bun simt: jecmaneala cu tenta de amabilitate. In comparatie cu acestea, valutistii si bisnitarii de la colt de strada sint oameni de afaceri cit se poate de onorabili.
Lasă un răspuns