Am primit la redacție următoarea „Scrisoare deschisă”, pe care părinții unor elevi de la Școala „Spiru Haret” au trimis-o la toate forurile responsabile de învățămînt, inclusiv ministrului Ecaterina Andronescu. Reproducem integral memoriul părinților nemulțumiți, cu atît mai mult cu cît despre subiectul semnalat, ziarul nostru a scris în mai multe rînduri
Scrisoare deschisă doamnei ministru Ecaterina Andronescu
Comitetul de părinți al clasei a II-a B de la Școala „Spiru Haret” Bacău vă aduce la cunoștință o situație pe care în acest moment o consideră „fără ieșire”. În anul școlar 2001 – 2002 ne-am înscris copiii la această școală în urma popularizării unui program prelungit organizat de doamna învățătoare Roxana Bogdan. Acesta corespundea întrutotul nevoilor noastre, ale părinților, date fiind obligațiilor profesionale, ritmul de viață actual și grijile cotidiene. Mai mult, referințele doamnei învățătoare o anunțau ca fiind persoana potrivită care să se ocupe de educația copiilor noștri. Toate cererile de înscriere pentru acest colectiv conțineau mențiunea „Pentru doamna învățătoare Roxana Bogdan”. Știm cu toții și înțelegem dificultățile cu care se confruntă învățămîntul românesc, necesitatea obiectivă a restrîngerii activității cadrelor didactice determinată de scăderea dramatică a numărului de copii. Ne surprinde însă faptul că nimeni din școală nu ne-a avertizat cu privire la lipsa de perspectivă a postului doamnei învățătoare. Am fost, de asemenea, neplăcut surprinși de ostilitatea cu care la nivelul conducerii, dar mai ales al colectivului de cadre didactice, a fost receptat acest program, fiind considerat multă vreme „ilegal”, deși, în fond, nu aducea decît beneficii școlii. În ceea ce privește modalitatea prin care au fost desemnate învățătoarele ce urmează să intre în restrîngere de activitate, am aflat că s-a făcut o evaluare a activității didactice, pe baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educației și Cercetării. Școala a acordat 4(patru) puncte unei doamne învățătoare pentru faptul că lucrează cu doi copii cu „nevoi speciale”. Apreciem preocupările școlii pentru integrarea acestor elevi, dar nu putem înțelege de ce nu s-a acordat măcar un punct celei care, prin efort intelectual și fizic, ne-a creat această importantă facilitate de care am devenit dependenți. Cum rămîne cu cei 25 de elevi din clasa a II-a B care au, la rîndul lor, „nevoi speciale”: de afecțiune, de supraveghere, de a fi ținuți departe de influența străzii, de a fi supravegheați la rezolvarea temelor curente?
În plus, remarcăm la doamna învățătoare Bogdan talent și măiestrie didactică în dezvoltarea interesului pentru lectură, pentru cunoaștere, în responsabilizarea elevilor, punîndu-le în permanență în valoare aptitudinile. Unul dintre elevi (transferat în această clasă anul acesta) și-a întrebat într-o zi mama (ea însăși cadru didactic): „Mamă, tu de ce nu poți să fii veselă și să te joci cu noi așa cum face doamna învățătoare?”. Credem că replica inocentă a acestui copil spune multe despre aptitudinile doamnei învățătoare care, în ciuda faptului că lucrează cu elevii opt ore zilnic, găsește resurse „să se joace și să fie veselă”. În acest context, nu poate fi înțeleasă ușurința cu care Școala „Spiru Haret” e dispusă să renunțe la un asemenea cadru didactic, neluînd în considerare faptul că disponibilizarea unui dascăl înseamnă disponibilizarea destinelor unor copii. Într-o discuție cu conducerea școlii, la întrebarea „Ce se va întîmpla cu acești elevi în anul școlar viitor?”, răspunsul a fost „Stați liniștiți, copiii dumneavoastră nu vor rămîne fără învățător și fără clasă!” Cu privire la soarta programului prelungit, ni s-a spus că se va impune învățătorului care va prelua clasa, continuarea lui. Pot oare asemenea răspunsuri să mulțumească niște părinți care, timp de doi ani, au făcut efortul de a duce copiii la această școală tocmai pentru că nu le este indiferent felul în care decurge pregătirea lor? E posibil să putem admite că directorul acestei instituții nu face diferența între felul în care se desfășoară un program organizat din inițiativa unui cadru didactic, și unul care este impus cuiva? Iată de ce vă trimitem aceste rînduri, cu speranța că dumneavoastră, care ați dovedit în diverse ocazii deschidere pentru învățămînt modern și de calitate, veți întreprinde ceva pentru repararea situației, lăsînd posibilitatea unui caderu didactic tînăr să se afirme, să-și ducă la îndeplinire proiectele care îl anunță ca fiind „un învățător al zilelor noastre”. Intenționăm să facem cunoscută Ministerului Educației și Cercetării opinia noastră, potrivit căreia disponibilizarea învățătorilor ar trebui să țină seama și de impactul pe care schimbarea dascălului îl are asupra școlarului mic. Credem că, dacă restrîngerile de activitate ar viza în principal învățătorii, care încheie un ciclu (cei din clasa a IV-a), elevii nu ar mai fi practic afectați, iar cadrele didactice s-ar preocupa cu mai mult interes pentru atragerea unui număr cît mai mare de elevi în școală. De asemenea, credem că e important ca evaluarea cadrelor didactice din perspectiva restrîngerilor de activitate să țină seama și de opțiunea părinților pe care școala ar trebui să-i considere parteneri în activitatea de educație a copiilor.
Comitetul de părinți al clasei a II-a B
Lasă un răspuns