Scenariile alarmiste se instaleaza tot mai mult in viata noasta, iar reactiile devin din ce in ce mai insistente si provocatoare. Dar totul se rezuma. pina la urma, la una si aceeasi intrebare: omenirea, quo vadis? Incalzirea climei si efectul de sera, cu desertificarea Terrei, un cutremur catastrofal provocat de alinierea faliilor terestre, sau impactul cu un meteorit gigant, ploile acide si alte asemenea previziuni apocaliptice nu fac decit sa amplifice angoasa unei perspective sumbre si apasatoare. Cit de mult contribuim la aceasta stare de spirit, cit de vinovati sintem pentru tot ceea ce se intimpla, nu cred ca mai trebuiie pus in discutie. Dar culpabilizarea nu este suficienta pentru a indeparta de noi riscurile si a ne asuma responsabilitatile reale.
Totul depinde de modul cum vom sti sa actionam de acum inainte. Intentiile bune nu ne ocolesc, dar se mentin in sfera romanticului si a efectelor de parada. Numai in ultima saptamina am fost martorii unor initiative de asa-zisa constientizare a fiecaruia dintre noi in ce priveste diminuarea poluarii. „Stinge lumina! Venim…”, ne indemna un slogan ce se adresa cu precadere consumatorilor casnici de energie electrica, in tentativa de reducere a consumurilor de carburanti fosili si, in consecinta, a emanatiilor de bioxid de carbon in natura. Orice putin e mai mult decit nimic si, prin repetare, poate deveni substantial. Dar se pierde din vedere tocmai esentialul: consumul casnic participa cu doar citeva procente din productie; marii consumatori industriali sint cei care-si iau partea cea mai consistenta.
Despre acestia nu se spun, insa, prea multe. Astfel ca promotorii si sustinatorii unor initiative de acest gen risca sa alunece spre superficial si inconsistenta. Ca si in cazul unui alt slogan lansat de O.N.U.: „Schimbarea climei sta in puterea ta”. Numai ca deja am facut-o. In rau. Acum trebuie doar sa reparam ceea ce am stricat. O tentativa la fel de romantica este si caravana biciclistilor bucuresteni, care au traversat bulevardele Capitalei cu mesaje antipoluante la adresa automobilistilor. Organizatorii s-au inspirat, probabil, din pildele primului-ministru si ale ministrului Mediului, care au tinut sa demonstreze ca se pot deplasa cu mult mai repede si in deplina siguranta pe strazile aglomerate ale orasului cu ajutorul vehicolului cu doua roti. Dupa cum e, insa, romanul, mai avem destul pina cind coloanele interminabile de biciclisti vor inunda Bucurestiul intr-o repetare a imaginilor cu care ne familiarizasem, de la Beijing sau Hanoi. O repetitie sui-generis ar putea fi considerata si parada biciclistilor de la Madrid, care au frapat nu atit prin numarul lor impresionant, ci mai ales prin costumatie, etalindu-si – barbati si femei, deopotriva – goliciunile perfecte intru promovarea acestei idei generoase! Ca si cea a homosexualilor newyorkezi, care de aceasta data nu si-au mai clamat drepturile civice, exprimindu-si dorinta de a contribui la securizarea ecologica a planetei!
Aceste manifestari nu sint altceva decit pastise pe care trebuie sa le tratam ca atare. A glumi pe seama lucrurilor foarte serioase nu mi se pare o solutie care sa merite a fi luata in atentie. Un fapt este cert: interesele financiare si cele de imagine ale marilor concerne ale lumii se afla la originile degradarii accentuate a mediului. In primul rind ale marilor producatori de petrol, gaze naturale si automobile. Acestia domina si dau tonul. Restul nu este altceva decit o joaca de copii, cu aparente de seriozitate. Resursele alternative de energie, ca si tehnologiile prin care sa fie puse in valoare, exista. Soarele, vintul si apa pot deveni asociatii nostri definitivi si loiali. Sint tinuti, insa, la cutie, in seifuri bine securizate, pentru a nu razbate la lumina, ceea ce ar echivala cu un adevarat cataclism tehnologic si de interese, dincolo de schimbarea ambientala radicala. Si cine ar fi dispus sa renunte la pozitiile dominante, cu toate beneficiile lor, doar de dragul curatirii planetei?! Asa ca, deocamdata, raminem in domeniul literaturii stiintifico-fantastice.
Lasă un răspuns