Ziua de simbata, 13 septembrie,va consemna pomenirea Sfintului Ioan de la Partos. Originar din satul Silvasul de Sus, Sfintul Ioan s-a calugarit la Prislop, ducind o aleasa viata de rugaciune, împletita cu munca si cu savirsirea de fapte bune. Dupa un numar de ani petrecuti aici, dorind sa duca o via?a si mai linistita, retrasa cu totul de lume, a gasit un loc pe malul prapastios al riului Silvut(Slivu?), unde si-a sapat singur o chilie în piatra, cunoscuta pâna azi sub numele de „chilia” sau „casa sfintului”. Aici el si-a petrecut restul zilelor în neîncetate rugaciuni, întocmai ca marii nevoitori întru cele duhovnicesti din primele veacuri crestine. Tradi?ia populara ca pe când îsi facea o fereastra la chilie, doi vânatori de pe versantul celalalt al prapastiei l-au împuscat, fara sa stie cine era. Asa s-a savârsit din via?a Cuviosul Sihastru sau Sf. Ioan de la Prislop.
Luni, 15 septembrie, il vom pomeni pe Sfintul Iosif cel Nou de la Partos. Nascut in anul 1568, in orasul Raguza Dalmatiei, s-a facut calugar in manastirea Maicii Domnului din localitate, primind numele Iosif. Dupa cinci ani s-a dus la muntele Athos si a intrat in obstea Manastirii Pantocrator. Aici a primit numele de monah Iosif. La Pantocrator, Cuviosul Iosif „Valahul” a deprins tainele razboiului duhovnicesc. Facindu-se sihastru in padurile din imprejurimi, a ajuns la masura desavirsirii spirituale, invrednicindu-se de la Dumnezeu de darul lacrimilor si al rugaciunii neadormite. Pentru sfintenia vietii sale a primit si darul facerii de minuni, vindecind multe boli. Cei din Athos l-au facut preot si l-au rinduit duhovnic al calugarilor din Muntele Athos. Apoi a fost numit staret la Manastirea Sfintului Stefan din Adrianopol, pe care a condus-o cu intelepciune sase ani. Intr-un sfirsit a fost trimis la Manastirea Cutlumus din Athos, renumita ctitorie a domnilor Tarii Românesti. In anul 1650, la o virsta inaintata a fost hirotonit arhiereu si asezat in scaunul de mitropolit al Timisoarei. Aici s-a dovedit mare aparator al Ortodoxiei, caci era tare in credinta, intelept la cuvint, blind la inima si neadormit in rugaciune. In anul 1653, Sfintul Ierarh Iosif cel Nou s-a retras la Manastirea Partos. Aici, in toamna anului 1656 si-a dat sufletul in miinile Marelui Arhiereu Iisus Hristos, fiind in virsta de peste 85 de ani. Biserica Ortodoxa Româna l-a canonizat la 7 octombrie 1956 si pomenirea lui se face la 15 septembrie.
Lasă un răspuns