În timpurile de azi, cînd viața veșnică a devenit un simplu apendice al vieții pămîntești, Biserica ne îndeamnă la simplitate și dragoste, amintindu-ne că viața este scurtă, plin cu necazuri și suferință, și că singura realitate valabilă rămîne moartea, ce nu poate fi depășită decît prin credință.
Prăznuirile din ziua de 3 noiembrie, respectiv Moșii de toamnă, vin să ne repună în comuniune cu cei adormiți. Bogații și săracii, fără nici o deosebire, se pregătesc, fiecare după puterea sa, cu mese, pachețele și daruri, pentru a le oferi „de sufletul răposatului..”, cu nădejdea că Dumnezeu îi va mai ierta celui adormit din păcatele săvîrșite în timpul vieți cu fapta, cu vorba sau cu gîndul.
“În toamnă, după ce-și culege roadele de pe cîmp, credinciosul dorește să facă o agapă de mulțumire lui Dumnezeu pentru roadele primite și pentru faptul că nu-i uită pe cei morți, pe cei trecuți la viața veșnică, din familia și casa sa. Deși în această perioadă a anului nu avem o slujbă specială pentru cei adormiți, așa cum este primăvara în preajma Postului Mare, se face această alternanță, acest obicei, devenit regulă nu numai la noi, ci și în Occident. Acolo, la 1 noiembrie, se face o pomenire a morților și marea majoritate a occidentalilor se deplasează spre cimitirile moșilor și strămoșilor de unde sînt originari. În perioada de toamnă, rămîne această pomenire a morților specială, care s-a împropriat și în calendar, iar oamenii s-au atașat de ea pentru că intră în comuniune cu cei trecuți în viața veșnică”, a afirmat PS Episcop Ioachim Băcăuanul.
“În ceea ce privește rugăciunile pentru cei adormiți, acestea le facem, nu pentru că Dumnezeu îi uită pe cei morți, în dragostea sa, ci pentru a arăta comuniunea. În legătură cu expresia de “moși” în zilele de pomenire, vine de la strămoși și de la moștenire. Noi, cei vii de pe pămînt, facem joncțiunea între cer, unde sînt sufletele celor adormiți, și pămînt, unde sînt trupurile lor, ceea ce înseamnă că împreună constituim biserica lui Dumnezeu, pentru că există o singură Biserică, iar cea de pe pămînt este privdorul celei din cer, unde sînt trecuți toți prietenii și casnicii lui Dumnezeu”, a mai spus PS Ioachim Băcăuanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului.
În afara colivei, colacului și vinului care se sfințesc și se împart în biserică, simbol al unitații euharistice a celor două lumi, au loc o suită de alte rituale și ceremoniale la cimitir și acasă, în fiecare familie creștină. Precizăm că este de dorit ca pomenirile să se facă legate de săvîrșirea Sfintei Liturghii, aceasta fiind cea mai importantă slujbă de mijlocire pentru cei morți.
Lasă un răspuns