Sinaxar romano-catolic: Fericita Veronica din Binasco
De multe ori, Bunul Dumnezeu lasă pe oamenii cei buni în mîinile celor răi, pentru a se vădi bunătatea lor și a-și aduna plată cerească.
Fiecare om în mod firesc va fi răsplătit de stăpînul său la care a lucrat. Cei care lucrează pentru Hristos vor primi aici „însutit și viață veșnică”, iar cei ce lucrează la stăpînul cel negru, acesta le face viața neagră încă de aici.
Cei care lucrează pentru Hristos, dar cu mîndrie, își spurcă virtuțile lor. Însă cei ce lucrează cu smerenie și dobîndesc virtuți și seamănă cu smerenie, din dragoste, trăirile lor cele tainice, sînt cei mai mari făcători de bine, deoarece fac milostenie duhovnicească și ajută foarte mult sufletele slabe sau care se clatină în credință. Și iarăși, cei ce se aruncă pe ei înșiși în lume, din dragoste, după ce mai întîi au aruncat lumea din ei, unii dintre aceștia zboară deja în cer și nu sînt prinși de lume.
Oamenii cei nepăsători și nemilostivi, care se gîndesc numai la ei înșiși și se hrănesc cu nesimțire, își umplu în același timp inimile lor cu multă neliniște, rozîndu-se de carii grijilor și remușcărilor, chinuindu-se și în această viață. În timp ce acei milostivi totdeauna sînt îndestulați de dragostea lui Dumnezeu și de îmbelșugatele Sale binecuvîntări, deoarece mereu hrănesc pe alții cu dragoste. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns