In sfirsit, ceea ce trebuia sa se intimple de mult, s-a intimplat acum: buboiul numit FOTBAL s-a spart si toata mizeria adunata in el de ani buni a erupt precum puroiul dintr-un furuncul format pe fesele unui supraponderal: mult, gretos si urit mirositor. Tentativele (i)responsabililor din acest segment social de a-i minimaliza duhoarea nu fac altceva decit sa-i amplifice efectele, demonstrind inca o data ca structurile acestui sport s-au sustras sistematic controlului organismelor statului prevalindu-se de statute preferentiale create de ele insele si invocind dreptul de libera initiativa. Ce se afla la capatul tuturor acestor masinatiuni de culise cu aparente de legalitate si moralitate, am vazut: abuzul, coruptia, minciuna, insubordonarea, foloasele necuvenite, demonstratiile de putere, mistificarea, tupeul, manifestate pe fondul scoaterii la inaintare a interesului public si a unor performante sportive relative. Cazul Politehnicii Timisoara este cel care pune capacul peste oala supraincinsa a scandalurilor din fotbalul autohton. Mita, falsul si „protectia” sint procedeele care fac legea, trimitind la practicile de tip mafiot asociate formulelor proprii mult mai sofisticate, precum cazul „bricheta”, valiza cu bani sau numerele de scamatorie ieftina interpretate pe pistele stadioanelor de mascarici de doi bani.
Din toata aceasta mascarada de prost gust cistiga diriguitorii Federatiei, procuratorii de tot soiul, finantatorii, conducatorii de cluburi, trepadusii, dar si antrenorii si jucatorii. Intr-un fotbal despre care toti cei implicati intr-un fel sau altul clameaza ca este sarac se invirt sute de milioane de euro ce se-nmultesc si se impart dupa metode oculte spre a se sutrage controlului societatii civile. Spectacolele de pe terenurile de fotbal devin astfel paravanul dincolo de care se deruleaza alte regii, alte roluri, alte scenarii, cu actori in alte travestiuri, ce ne trimet la o opera bufa. Pentru prostimea credula este servita o alta mincare. Place, sau nu, faptul nu are nici un fel de relevanta. Mediocritatea campionatelor de toate nivelurile si figuratia pe care ne-o servesc echipele nationale isi au explicatia tocmai in contraperformantele din ultima vreme: rezultatele de la turnelul final al campionatului european, infringerile severe ale reprezentativelor de seniori si de tineret cu Lituania si Tara Galilor, prestatiile modeste ale echipelor de top ale campionatului in acest inceput de sezon. Prezenta celor sapte cluburi in competitiile europene stirneste ambitii si orgolii optimiste, dar tare mi-e teama sa nu ne dezumflam ca niste baloane de sapun chiar dupa primele confruntari!
Fotbalul, aceasta psihoza netratabila a timpurilor noastre, a creat o specie aparte de hominizi care in loc de capete sint inzestrati cu baloane pline de circuite ce nu-si gasesc locul in normalitatea primordiala. Fapt care genereaza, s-a vazut, conduite atipice, ce le plaseaza in contradictie cu regulile ce-i ghideaza pe ceilalti. Nu va voi da exemple, pentru ca le aveti la indemina. Nasul, Corleone alias prezicatorul din Balcesti, Maestrul, Cavalerul Luminii, le citez doar pentru pitorescul lor. Alaturi de mostrele de eleganta bolovanoasa oferite de selectionabilii nationalei vizavi de ziaristi. Ceea ce ma face sa-mi reamintesc de un celebru vers publicat cindva intr-o revista literara: … gindesc din genunchiul drept. Este sindromul de care sufera, fara exceptie, personajele din fotbalul nostru.
Lasă un răspuns