Refacerea statiunii dupa incheierea Primului Razboi Mondial mobilizeaza, incepind cu anul 1922, pe linga Administratia Epitropiei Sf. Spiridon din Iasi, pe toti proprietarii de vile si imobile din Slanic Moldova, interesati de viitorul acestei minunate asezari. Relevante in acest sens sint relatarile Cleopatrei Tautu, prezentate in lucrarea Monografia Slanicului: „Astfel, se curati si se aranja din nou parcul, se indrepta si refacu aleile si rondurile, se aseza 40 de felinare cu petrol pentru iluminarea statiunii, intrucit in timpul razboiului, se distrusese de inamici si uzina electrica, si nu se putu reface decit in 1924, cind fu concesionata in vederea acestui scop”. Pe parcursul a patru ani de munca asidua, Epitropia izbuti sa restaureze Casa Administratiei Bailor, cu cele 19 camere, asezata in centrul statiunii, dar si hotelul Dobru, cu 14 camere, apoi Casa mica de bai. Osemintele tuturor eroilor cazuti in lupte sint dezgropate, transportate cu grija si ingropate cu onoruri militare in Cimitirul Eroilor. Se cladeste, tot acum, frumosul hotel Central, cu trei etaje, si se amplaseaza pe aleile parcului si izvoarelor 150 de banci necesare vizitatorilor. Se reface maiestuoasa cladire a Cazinoului, inaugurata in 1894, cu sala de muzica si pavilionul restaurant; se reface din nou analiza apelor minerale, atit a celor pentru baut, cit si a celor pentru bai. Dar nu numai Epitropia, ci si proprietarii de cladiri, se intrec in refacerea si construirea de noi vile si hoteluri pentru locuinta turistilor, care, aflind ca in mare parte Slanicul a fost refacut, incep a reveni de la an la an, in numar tot mai mare. In anul 1912, se infiinteaza, intr-o constructie mare si solida, aflata in vecinatatea hotelului Racovita (inca in ruine), noua sectie de pneumoterapie, numita „Inhalatorul”, considerat pe atunci una dintre cele mai moderne unitati medicale de acest fel din sud-estul Europei. Hotarirea de a infiinta o astfel de sectie a apartinut Epitropiei, care a avut in vedere, in principal, puritatea aerului si bogatia izvoarelor sale minerale. Aceste doua mari calitati ale Slanicului au fost intrebuintate cu deosebit succes pe parcusul anilor in tratarea unor afectiuni cronice ale aparatului respirator, dar si a bolilor digestive, intrucit compozitia variata a izvoarelor sale minerale permitea o aplicare terapeutica aproape de la caz la caz, cu maximum de beneficiu. Pe o stinca golasa, colturoasa si inalta ca un perete, aflata in zona izvoarelor, Eforia Spitalelor Civile din Iasi (fosta Epitropie) a fixat, in 1922, o placa de marmura alba, care se mai vede si astazi, intru amintirea serdarului Mihail Spiridon, „cel care pentru prima data a taiat cu securea codrii de nepatruns de pe Valea Slanicului si a descoperit primul izvor datator de sanatate, din care se spune ca a baut pentru tamaduirea trupului si imparatul Franz Josef al Austro-Ungariei”. Era o binemeritata cinstire a celui care descoperise primul izvor de apa minerala in salbaticia padurii, izvor care s-a numit mult timp – „Izvorul lui Mihai”, al carui nume, nimeni, pina la Wilhelm de Kotzebue, in 1856, nu-l insemnase nicaieri. In 1927, Inhalatorul este modernizat de catre casa Hosle din Munchen si este dotat cu cele mai bune aparate cunoscute pina atunci, care sint puse in functiune pentru cele doua sectiuni ale sale: una pentru „atmoterapie”, iar cealalta pentru „inhalatie si pulverizatie”.
Lasă un răspuns