Trebuie sa recunoastem: daca avem ceva din belsug, care pe deasupra ne si prisoseste, acesta nu este altceva decit spectacolul mediatic perpetuu pe care ni-l ofera politicienii nostri si partidele iesite la rampa. Dupa o campanie electorala cu atacuri la baioneta pe toate fronturile, in care combatantii au fost, deopotriva, eroi si victime, justitiari si justitiabili, si in care demagogia de toate tipurile si inspiratiile s-a lansat in rol de primadona, de vreo doua saptamini incoace asistam la o noua superproductie ce are drept miza beneficiile nebanuite ale guvernarii catre care se indreapta sperantele fiecaruia dintre protagonistii bataliei pentru guvernare. Invocindu-se, ca de obicei, legitimitatea intereselor poporului suveran, cel ce si-a dat verdictul prin prezenta (neconcludenta) in fata urnelor de vot, intr-un exercitiu reprezentativ al democratiei. Si, daca tot ni se recunoaste si rezerva rolul de destinatar al demersurilor intreprinse de liderii formatiunilor politice erijati in postura de salvatore de la patria, am socotit ca este normal ca printre declaratiile de intentie ale acestora si programele pe care le vor promova, spre binele nemijlocit al lor, sa ascultam si vox populi (vocea poporului), intr-o perceptie lipsita de sugestii tendentioase, nuante subiective sau de intentii partizane. Asadar, o prima luare de cuvint: Ceea ce vad zilele acestea imi intareste si mai mult decizia ca nu mai are rost sa mai votez (votam), caci oricum nu e cum am vrea noi. Am asteptat mutarea presedintelui, cu nadejdea ca poate va pune stavila surogatului care e pe cale sa seconstituie. M-am inselat. Pe de alta parte, ma gindesc ca daca PNL-ul vroia sa faca ceva cu adevarat, si nu jocuri de glezna si scene patricide, aveam ceva PD-L – PNL care era cu adevarat o combinatie de Dreapta. Nu vad de ce sa ne tot miram atita – tine sa defineasca o alta voce starea de fapt creata prin constituirea aliantei de guvernare Stinga, PSD-PC – Dreapta, PD-L; partidul prezidential al lui Basescu s-a realizat! Cu sprijinul talibanilor portocalii, al intelectualilor „de marca”, dar si al presei obediente prezidentiale.
Ce anume poate explica si sustine o asemenea evolutie a situatiei post-electorale, cu un mariaj surprinzator, controversat si discutabil asupra evolutiilor ulterioare? Parerile romanilor sint impartite, fiecare argument devenind un pro sau un contra, in functie de agentul lor purtator: Romania are soarta celor ce se nasc sa piarda. Nimic nu se mai poate schimba in locul acesta de mult timp si, culmea, multi neaosi se mai si mindresc cu asta! Daca nu convine cuiva alianta PN-L – PSD-PC va trebui sa vi se auda vocea, nu doar sa vorbiti in vint ori la bec.
De fapt, despre ce este vorba in propozitiune?, se-ntreaba mai fiecare dintre romani, apelind la parafraza de care reusim sa ne amintim doar in momentele de clarificare cu noi insine. Un raspuns ar putea fi si acesta: Bucuresti, Lipscani 234, camera de la subsol; pe masa putrezita zac doua portocale cu miez rosu. Pe fundal se aude maneaua „ei cu ei”; din abisul inaltimii sale Boc se mai uita odata la „bijuteria” suculenta a PSD. Abia ce a inchis telefonul, stie ce are de facut. De jur-imprejur sint voturile prostanilor numai bune sa opreasca o eventuala singerare, doar are de satisfacut datoriile fata de crema baronilor si securistilor. Ce treaba buna poate face un FSN mai mare decit cel din ’90? De ce resentimente?! Asta e Romania! Scorul alegerilor reflecta structura societatii romanesti, asa ca nu inteleg de ce se mira toti si le pute ca PSD-ul a obtinut un scor atit de mare. Prea isi inchipuie toti ca Romania e numai tolk-show-uri si Metro si Patapievici si CFR. Pina cind aceasta tara nu va fi educata si ajutata sa progreseze PSD-ul nu va dispare din arena politica. Uitati-va bine la componenta Parlamentului: e oglinda noastra ca societate. Nu vom iesi din rahat decit impreuna.
Concluziile, daca mai e nevoie de asa ceva, va apartin. Dar sa nu uitam ca purtatorii de opinii sint, totusi, prea mici pentru un razboi atit de mare!
Lasă un răspuns