Chiar si cei mai inversunati contestatari sau opozanti ai domnului Basescu se vad siliti sa constate ca traim sub semnul unei fatalitati istorice. Daca nu el, atunci cine? Aveti, va rog frumos, altul mai acatarii? Aratati-mi-l mie, si-l maninc. Bun – rau, nu mai conteaza. E singurul, e altceva, e altcineva decit celalat, care visa si el o Opozitie de doar 25 – 30%. Asa ca dl. Basescu si-a vazut visul cu ochii lui Iliescu. A reunit sub sceptrul sau si al unui partid incert ideologic, cam tot ce putea fi mai folositor intereselor sale de putere. Cu o asemenea constructie politica si guvernamentala era de asteptat ca presedintele sa faca ce vrea el in tara asta, nu neaparat si ce-am vrea noi. Poate sa-si puna…ma rog, ministru al turismului pe cine vrea muschiul lui. Desigur, se simte lipsa geniului si al marilor talente politice, dar era fatal sa se intimple asa. Revolutia romana din ’89 n-a fost condusa de personalitati de prim rang, n-a creat un Balcescu care spunea ca „Tot ce nu e prin noi, nu va pentru noi”. Nici un Kogalniceanu, un Alecsandri sau alti inspirati luptatori pentru propasirea neamului. Ne-a pus in fata alternativa alegerii unor fosi comunisti, mai mult sau mai putin democrati, mai mult sai mai putin nationalisti: Iliescu sau Vadim, Nastase sau Basescu. Emil Constantinescu a fost un simplu accident. Ca port – drapel al nazuintelor noastre de primenire al clasei politice revarsate din comunism, dl. Basescu a cerut, prin uninominal, singe tinar si proaspat. Transfuzia de hemoglobina pare a se fi produs, in sensul ca nu rezisti ca prim ministru daca nu te faci strictamente”Ecou” prezidential. Numai ca proaspatul nostru guvern nu face doar bancuri seci, ci tot felul de pozne si nazbitii tineresti, cit se poate de contraproductive. Hai sa nu punem la socoteala bilbiiala ministrului Oprea si a „Vulpii” lui, nici pe cea a ministrului Videanu cu starea de urgenta. Au fost doar simple dovezi de ignoranta.Ordonanta 320 e, insa, cu totul altceva. Loveste in citeva sute de insi atinsi de lacomie, dar si in citeva mii de profesori, medici, actori, muzicieni si oameni de cultura. Ca astia pot functiona in virtutea unei conventii civile, e o aberatie. E o capcana vicleana. Cind ai restrictii bugetare drastice, de unde bani pentru conventii. Povestea cu blocarea posturilor libere si a anularii concursurilor pe post mi se pare o primejdioasa fractura logica, o contrazicere grosolana a promisiunilor anterioare. Supunindu-se fara cricnire ordinelor lui Zeus, pentru care strivirea liberalilor, e un scop mai important decit propasirea Romaniei, Guvernul si Parlamentul nostru au donat din belsug singe proaspat pentru refacerea FSN-ului. Ca sa se ajunga la asta, a fost nevoie si de un politician, cu o sleahta de sustinatori in spate. Cita ingrozitoare truda sa iasa in fata din mediocritate, ca sa ajunga la situatia unui „prostanac” infumurat, bucurindu-se de o oarecare trecere. Avea dreptat Teofrast: „Unde nu exista un caracter mare, nu exista nici om mare”. Daca domnii Basescu si Geoana doresc neaparat sa fie eroi, pot fi. Nu-i nevoie, insa, sa pustiasca totul in jurul lor.
Vasile PRUTEANU
Lasă un răspuns