De peste ocean ne parvin vesti surprinzatoare, care ne obliga sa ne schimbam imaginea despre Tara Tuturor Posibilitatilor si sa ne oprim cu ceva mai multa aplecare asupra conditiei americanului de rind ale carui standarde de trai sint amenintate si afectate de la o zi la alta de criza economica globala, prin scaderea alarmanta a numarului locurilor de munca, dar si a cistigurilor salariale. Iar efectele nu se opresc aici, ele pindesc de dupa fiecare colt si-i ameninta cu o drastica recesiune pe cei care construisera bunastarea generala.
Dar si acolo, ca si pe la noi, exista cineva, acolo sus, care vegheaza asupra lor, a noastra. Iar miracole se-ntimpla peste tot. Locuitorii unuia dintre cele mai mari orase americane au fost surprinsi de darnicia unui Mos Craciun misterios, aparut printre ei de nu se stie unde pentru a le impartasi saracilor bancnote de o suta de dolari. Bani cit se poate de valabili. Pentru a-i primi, cei nimeriti pentru o asemenea pleasca trebuiau sa faca dovada unei fapte bune, a unei fapte crestinesti – cum ar spune romanul, sau a unei intentii de acest sens. Cit de bine au picat banii respectivi si cu cita bucurie au fost ei primiti mi-am putut da seama din exclamatiile de surpriza ale celor astfel omeniti, dovada ca nici pe-acolo nu te da binele afara din casa. Doar bancile si creditele ipotecare care nu mai pot fi platite. In citeva ore s-au impartit peste douazecidemii de dolari, iar actiunile de binefacere se afla doar la inceput. Misterul acestor surprize de proportii a fost dezlegat si el: un mare bancher american, decedat anul trecut, si-a lasat intreaga avere unei fundatii caritabile cu limba de moarte de a-i inmulti banii si de a-i imparti saracilor. Ceea ce si face. Comportindu-se dupa indemnul crestin „daruieste si vei fi daruit”, fara sa astepti rasplata divina.
De ce m-am oprit tocmai la acest exemplu importat de pe meleagurile americane, cind le aveam mult mai la indemina pe cele de pe la noi? Din ratiunea cea mai simpla: sa nu-ti faci faima atunci cind intinzi mina pentru a da. Napastuiti ai soartei sint destul de multi, chiar prea multi, si pe aici, cu voia sau fara voia lor, si n-au nici o legatura cu efectele crizei economice globale, ci doar cu deficitul de mentalitate. Pe care il intilnim prezent mai ales printre cei care-si aroga menirea de apostoli ai neamului. Lasind deoparte promisiunile populiste ale partidelor politice si liderilor acestora facute in campania electorala ce a precedat scrutinul abia incheiat si faptul ca vorbele neurmate de fapte nu pot fi servite in farfurie la micul dejun, la prinz ori la cina. Venind mai aproape de talpa necazurilor, ma gindesc la aceia dintre oamenii de afaceri care-si vind diligentele cu mari profituri de imagine, precum latifundiarul din Pipera si altii asemenea lui, care au in capete intreg inventarul daniilor facute scotindu-le la inaintare cu orice prilej: case pentru sinistrati, biserici, donatii pentru asezamintele sfinte, pomeni acordate saracilor in prezenta camerelor de televiziune si a reporterilor de la publicatiile de mare tiraj. Pentru binecuvintare. Sau de emisiunile tv gen „surprize, surprize”, dansez pentru tine, teledonuri, spectacole de caritate cu invitati celebri care scot in fata vip-uri de tot felul spre a le mai adauga o felie de imagine, dar care-i lasa in penumbra tocmai pe cei carora si-au propus sa le vina in ajutor. Astfel scopul se transforma in pretext, iar asa-zisul om bun nu reuseste sa fie altceva decit un fariseu cu aura de sfint pentru ochii ce nu pot vedea falsul, fatarnicia si scopul adevarat, care defileaza chiar si pe strazile oraselor bacauane. Ducindu-ne cu gindul la un adevar indubitabil; acela ca cei ce si-au facut marile averi pe seama neajutoratilor de astazi nu sint dispusi sa le intoarca acestora, macar in parte. Cazul miliardarului american ce a preferat anonimatul ramine o exceptie intr-un ocean planetar de ipocrizie. In care inoata si risca sa se inece si imbogatitii nostri din anii tranzitiei perpetui.
Lasă un răspuns