• informațiile sînt la fel de necesare ca și o piață de desfacere
La Brusturoasa a fost lansat în acest week-end un nou modul din programul pentru sprijinirea satelor din zonele montane, finanțat de Banca Mondială. Patronul SC Niconi SRL – care derulează acest proiect -, Nicolae Huiban, a mers să stea de vorbă cu locuitorii din zonă, să le explice ce li se poate oferi. În mod oarecum surprinzător, oamenii arată că, încet-încet, învață ce să ceară de la programele internaționale.
Banca Mondială finanțează informarea locuitorilor din zona montană
Programul pentru sprijinirea satelor din zona de munte a fost lansat anul trecut. O altă firmă, Afor SRL, are în derulare un proiect care vizează înființarea asociațiilor de marketing. Banca Mondială contribuie la aceste programe cu 160.000 de euro, iar firmele locale vin cu alte 40.000 de euro. Afor SRL și Niconi SRL au ca parteneri parteneri Direcția Generală pentru Agricultură și Industrie Alimentară, Oficiul Județean pentru Consultanță Agricolă, Oficiul Județean pentru Studii Pedologice și Agrochimice, cel pentru reproducție și selecție în zootehnie etc.
Scopul primului program este îmbunătățirea informării locuitorilor satelor din zona de munte. La întîlnirea de la Brusturoasa s-a demonstrat că oamenii satelor sînt interesați de tot ce-i poate ajuta. Pentru realizarea informării, în localitate a fost dus un calculator, un fax și un telefon și va exista un birou special. „Noi urmărim să vă dăm informațiile necesare, cu condiția să ni le cereți”, a spus Nicolae Huiban. Discuțuiile purtate au arătat că locuitorii satelor știu destule despre astfel de programe. Dar ceea ce își doresc nu este întotdeauna ușor de obținut.
Țăranii vor să fie ajutați să-și valorifice produsele
Cei prezenți la întîlnire au pus în discuție problemele lor. Ion Atudorei a pus pe tapet problema valorificării animalelor. „Nu avem unde să le dăm – a spus el -, pentru că nu este nici un abator autorizat în zonă. Degeaba am tăurași peste 400 de kilograme, dacă nu am ce face cu ei”. Și Toader Toncu, care are peste 250 de oi, a spus că nu are ce face cu lîna: „Dau 15.000 de lei pe tunsul unei oi, iar kilogramul de lînă abia dacă-l vînd cu 10.000 de lei. Și nici laptele sau carnea nu sînt ușor de vîndut”. Mai toți cei prezenți au acuzat samsarii, de regulă rromi. Aceștia impun prețuri mici la animale, dar le valorifică în altă parte mult mai scump. Mai mult, unii lucrează ca intermediari pentru firme care le exportă, iar cîștigurile sînt pe măsură. Pe de altă parte, oamenii nu prea au alternative. Există și unele reflexe vechi, că statul nu-i ajută, că nu mai există contractările de altă dată. Într-o zonă în care animalele se găsesc în mai toate curțile, nimeni nu le cumpără. Pe de altă parte, chiar dacă Ion Atudorei vrea să facă un abator, nu are cum. Chiar și o finanțare SAPARD presupune că are mai întîi banii proprii de cheltuit, iar în omul nu dispune de sumele necesare.
Patronul firmei care derulează acest program i-a avertizat pe cei prezenți că nu vine nimeni din afară să-i ajute. „Trebuie să vă asociați și să vă ajutați singuri – a spus Nicolae Huiban. N-o să vină alții să facă ceva, vorbesc în cunoștință de cauză, pentru că și eu sînt producător agricol și m-am lovit, la rîndul meu, de aceste greutăți”. Niconi SRL gestionează aproape 200 de hectare de vie, plus alte suprafețe agricole. Neculai Asandei, inspector în cadrul DGAIA, a vorbit și despre subvențiile care se acordă crescătorilor, dar și despre necesitatea asocierii: „Oile merg bine la export, dar pentru asta trebuie licență. O asociație obține această autorizație, ceea ce este, practic, imposibil pentru unul singur”. Dar și oamenii din zonă știu că au nevoie de unele cunoștințe. Unul dintre cei prezenți, Ștefan Coman, a solicitat ceva cît se poate de concret, adică un manual de creștere și îngrijire a cailor. Omul vrea să cumpere doi cai buni, ca-n Ardeal, dar vrea să știe și cum să aibă grijă de ei. De altfel, un agricultor a și spus că „atunci cînd vezi acele mîrțoage costelive din curțile unora, înseamnă că stăpînul numai le muncește, dar n-are nici o grijă de ei”. Partea logistică adusă de cei care promovează proiectul va deveni operațională foarte repede. Rămîn de văzut rezultatele în timp. (Gabriela PASCU)
Lasă un răspuns