• alături de mașini ultimul răcnet tronează altele, vechi de cîteva decenii
În fiecare duminică dimineață, intersecția de după podul de la Șerbănești, spre strada Tecuciului, devine un calvar pentru șoferi și polițiști. Șirul mașinilor se întinde pe sute de metri. O parte din băcăuani și-au făcut un obicei din vizitele la tîrgul duminical de mașini, chiar dacă nu cumpără nimic. Se întîlnesc cu cunoscuți, stau de vorbă, întrebă de una, de alta. Cînd ajungi acolo, spectacolul este demn de consemnat, pentru că o zi nu seamănă cu alta. În fiecare duminică apare, dispare sau se schimbă cîte ceva.
Manelele și fumul de la mititei, prezență permanentă în tîrg
Indiferent pe unde ajungi în tîrg, pe intrarea principală sau pe taluzul canalului de fugă, primul lucru care te izbește sînt manelele date la maxim. În tîrg există mai multe tarabe unde se vînd casete și pe toate tronează la loc de cinste Adrian Copilul Minune, Fane de la Bărbulești, Minodora și alți interpreți. Genul muzical în discuție agresează urechile celor prezenți în orice colț al tîrgului. Speriată, parcă, de agresivitatea lui Vali Vijelie, o melodie cîntată de Backstreet Boys se aude timid din una dintre mașinile expuse spre vînzare. O altă prezență constantă este fumul de la multele grătare aflate în zonă. Mititeii și pulpele fripte, stropite din belșug cu bere la dozator sau la sticlă sînt la mare cinste printre comercianții din tîrg. De multe ori, la mesele de pe lîngă chioșcurile care emană fum și mirosuri îmbietoare se bea adălmașul unei afaceri încheiate cu bine sau se poartă negocieri. Nici cei care vor un hamburger sau un cîrnăcior în sandviș nu sînt dezamăgiți, pentru că oferta este variată. Doar praful stîrnit de bolizii pe patru roți mai strică cheful consumatorilor, pentru că nu ai cum să-l eviți.
Mașini ultimul răcneșt și hîrburi de zeci de ani
Chiar dacă mergi numai să caști gura, tîrgul de mașini este un spectacol. Mulți băcăuani și-au făcut un obicei din a-l vizita, fie că vor să cumpere ceva, fie că nu. Ieri, de exemplu, ceea ce sărea în ochi și unui vizitator oarecare era un Trabant albastru, decorat cu autocolante Mercedes Benz 4X4. Șugubățul proprietar al mașinuței știa, totuși, cît valorează „bolidul”, pentru că prețul afișat era de 6,5 milioane de lei, negociabil. Într-o altă parte a tîrgului, un Volvo fabricat în anul cutremurului care a dărîmat în serie blocurile din București trona lîngă un Volkswagen Sharan cu un sfert de veac mai tînăr. Dar și prețurile erau pe măsură: 2.000 de euro negociabil primul, 21.000 de euro, celălalt. În general, la capitolul „autoturisme străine” mașinile germane fac legea în tîrg. La tot pasul dai peste Mercedes, Volv, BMW sau Volkswagen. Doar Ford-ul le ține piept, în toate variantele, mai vechi sau mai noi. Printre ele, se mai rătăcește cîte un Peugeot 206, o Toyota și chiar o Lancia Kappa care nu prea se întîlnește prin România.
Într-un colț, un Nissan Terrano 4X4 strătea parcă stingher lîngă un Daewoo Tico. Ceva mai la o parte, un Ford cu parbrizul plesnit era prețuit cît o Dacie mai veche. Deh, să schimbi așa piesă nu e chiar simplu și, în general, cumpărătorii știu cam la ce să se aștepte. Un Audi A4 cu același defect nu era vizitat de nimeni. O apariție surpinzătoare a fost un Seat Cordoba, marcă puțin întîlnită pe șosele românești și cu atît mai puțin în tîrg.
Oferta este variată mai ales la autoturismul autohton. Dacă vrei Dacia, găsești din toți anii, toate modelele și culorile. Și prețurile sînt pe măsură. Dar dacă multora le este greu să dea 125 de milioane de lei sau mai mult pe o Solenza și cînd vezi o mașină din 1984 parcă stai și te gîndești de două ori, chiar dacă prețul este de 4-5 ori mai mic.
Nu există garanții împotriva țepelor
Se pare că tîrgul băcăuan aduce bani vînzătorilor, pentru că întîlnești mașini din Maramureș, Constanța, Cluj, Covasna și alte județe depărtate. Cele din Vaslui sau Neamț sînt o prezență obișnuită. Practic, tîrgul de mașini poate satisface cam orice gust. În ultimul timp camioanele, tractoarele și chiar TIR-urile nu mai sînt o raritate în tîrg. Mini-bus-urile sau camionetele de transport sînt demult ceva obișnuit, iar oferta merge de la un VW Transporter din anii ’80 pînă al Mercedes Vito din 2002.
Deși autoturismele și camioanele expuse pot fi mai ieftine ca în magazine sau la dealerii autorizați, aici există întotdeauna un semn de întrebare. Poliția vine în fiecare săptămînă și face verificări, dar nu se poate exclude o „țeapă” cu o mașină furată. Or, în acest caz, mașina se întoarce la fostul proprietar, iar cumpărătorul rămîne cu buza umflată. De aceea, este esențial să se compare toate datele și seriile din acte, de pe motor etc. Pe multe mașini se afișează dotările, valabilitatea verificărilor RAR, dacă este primul proprietar sau nu etc. Inventivitatea în a atrage clienții este nemărginită, dar mai nimeni nu spune și defectele mașinilor expuse. (Gabriela PASCU)
Lasă un răspuns