Toate-s vechi si noi-s toate!

Deja cu accente furibunde si atacuri la baioneta, prologul apropiatei campanii electorale dominata de criza votului uninominal nu se abate totusi prea mult de la retetele cu care am fost tratati pina acum: gestul degetului indreptat imperativ-acuzator spre ceilalti: – tu (voi) esti (sinteti) vinovatul. Argumente exista, ori se prefabrica. Asii incep sa fie scosi de pe mineca: acte de coruptie, abuzuri, incompetenta, demagogie, dezastre sociale s.am.d. Cine striga mai tare crede ca detine adevarul. Verdictul urnelor va da, totusi, dreptate cuiva. Sau o va imparti pe bucatele spre a (ne) multumi pe toata lumea. Daca vreti sa cistigati alegerile lasati deoparte promisiunile populiste si promovati programe credibile, decente, ii indemna, recent, pe politicenii nostri presedintele partidului popular european. O invitatie la luciditate si pragmatism. Prostimea s-a desteptat, nu mai crede in orice, a fost prea indelung inselata, e nevoie de schimbarea radicala a continutului discursului electoral. De credibilitate.
Unul dintre liderii politici care a inteles, se pare, acest mesaj, este Marko Bela. El nu cere nimic de la electorat; ii propune: accederea in Parlament si, implicit, pastrarea pozitiei de jolly-jocker in formarea viitorului guvern si, in tandem, sustinerea discursului cu tente nationaliste privind statutul lingvistic al etniei pe care o reprezinta si careia ii sustine interesele. In urma cu citeva zile, acesta relansa aceeasi vesnica provocare: vorbim de reciprocitate numai atunci cind in discutie sint maghiarii. Copiii maghiari trebuie sa invete limba romana, dar si copiii romani trebuie sa invete maghiara in zonele unde traiesc unguri. Respectivul exercitiu de logica e valabil doar pina la un anumit punct; acela al motivatiei. Orice copil, indiferent de apartenenta etnica, trebuie sa-si insuseasca limba materna, dar fara sa ignore, ori pur si simplu sa respinga limba oficiala a tarii de nastere, de adoptie sau de rezidenta. Daca cetatenia e cea care da tonul, obligativitatea integrarii sociale ii tine isonul. Dupa cum se prezinta formularea liderului udmr-ist, Marko Bela ar vrea ca maghiara sa devina limba oficiala regionala, sunt de parere majoritatea celor care monitorizeaza fenomenul. Care se si intreaba: maghiara este obligatorie peste tot acolo unde minoritarii sunt majoritari, sau si unde situatia se prezinta viceversa?; adica, intr-o comunitate predominant romaneasca in care traiesc si citiva unguri! Spre a nu mai readuce in discutie situatia din asezarile ceangaesti, asa cum este cazul comunelor bacauane Cleja, Faraoani, Pustiana, Luizi-Calugara sau N. Balcescu. Faptul ca UDMR isi planteaza candidati si in colegiile uninominale din judetele moldovene poate fi o confirmare.
Sigur ca o astfel de atitudine nu e noua; deci, nu trebuie sa surprinda. Dar daca Marko Bela tine atit de mult la bilingvism si multiculturalitate, de ce se limiteaza la limba maghiara si nu sustine multilingvismul prin indemnul la invatarea limbilor germana, rusa, poloneaza, ceha, bulgara, romanes, in zonele cu astfel de populatii. Abia asa ar demonstra ca este deschis spre congruenta etnica, pe care insasi Constitutia o proclama si sustine. Acelasi personaj lansa, de altfel, in urma cu vreo doi-trei ani, ideia ca toti romanii traitori in tinuturile secuiesti si cele preponderent etnic maghiare sa invete respectiva limba daca vor sa manince piinea ungureasca; si asta, in Tara Romaneasca! Referindu-se, evident, la recunoasterea si acordarea dreptului acestora de a munci. Si tot el, alaturi de partenerii de Uniune, a lansat ideia folosirii limbii maghiare in administratie, nu doar ca alternativa, ci prin oficializare.
Unor asemenea pretentii, formulate pe ton imperativ, replicile nu le lipsesc. Am sa va servesc doar una, dintre cele multe selectate din publicatiile romanesti: Bela, iar ai baut apa de pe flori?!