We got ‘im!
prof.univ.dr.ing. Doru CIUCESCU
Cursa de urmărire a fugarului Saddam Hussein s-a terminat după 9 luni de hăituială. Administratorul american în Irak, Paul Bremer, și-a început conferința de presă grav, cu bucurie temperată, rostind doar trei cuvinte: „L-am prins” (We got ‘em). Nimeni dintre cei prezenți, ca și dintre cei care urmăreau emisiunea în direct a canalului de televiziune CNN, nu s-au îndoit despre cine este vorba, căci zvonul neconfirmat al capturării omului cel mai căutat de coaliția condusă de americano-britanici, asul de pică din jocul de cărți editat de armata americană, făcuse deja ocolul lumii. Primele imagini prezentau un om plin de riduri, obosit, cu o barbă deasă și încîlcită, de 9 luni, care, docil, cu gura cascată, era controlat la dinți de un medic militar american pentru ca prizonierul să nu aibe cumva asupra sa capsule ascunse de cianură. A fost surprins într-o încăpere de aproximariv 5 metri pătrați, aflată la 7 metri în subsolul unei case părăsite din Ad-Duar (Cătunul), o mică localitate rurală de lîngă Tikrit, orașul unde s-a născut omul al cărui nume complet este Saddam Hussein al Tikriti (Saddam Hussein de la Tikrit). Singurul obiect găsit în adăpostul subteran a fost o geantă burdușită cu 750.000 de dolari, pe care dictatorul o folosea noaptea, probabil pe post de pernă.
Prin capturarea lui Hussein, coaliția condusă de americano-britanici a marcat cu un element simbolic desăvîrșirea primului obiectiv al ocupării Irakului: eliberarea irakienilor de regimul dictatorial. Al doilea obiectiv, acela de a anihila armele de distrugere în masă prezente pe teritoriul Irakului încă nu a fost atins.
Personalitatea contradictorie a lui Saddam Hussein a făcut și va face să curgă rîuri de cerneală. Ajuns „rais” (președinte) în 1979, a sedus Occidentul prin caracterul laic pe care l-a imprimat statului. A fost acceptat de americani ca pe un inamic al inamicului lor-Iranul, țara unde a fost instaurat un regim islamic integrist sub conducerea imamului Kuomeney, întors din… Franța după un lung exil. Defunctul URSS l-a sprijinit politic, economic și militar deoarece avea interese mari în Irak după naționalizarea din 1972 a firmei Iraq Petroleum Company, realizată sub conducerea unui alt „rais”-Ahmad Hassan al Bakr. El s-a vrut campionul luptei anti-imperialiste și contra Israelului, urmașul lui Gamal Abdel Nasser, dar a sfîrșit ca un dictator sîngeros, comparat de multe ori cu Iosif Vissarionovici Stalin. Paralelismul dintre cei doi dictatori a fost respectat în multe dintre acțiunile lor. În primul rînd, ei au ajuns dictatori fiind conducători de partid unic. În al doilea rînd, cei doi dictatori au atacat și ocupat teritorii pe care au dorit să le reanexeze: Kuweit, respectiv Basarabia. În al treilea rînd, ei au intentat procese de epurare ale partidelor, a căror conducători erau, de elementele care ar fi putut să aspire la funcția lor. Sînt cunoscute imaginile filmate în care Hussein, arogant, cu țigara în colțul gurii, asista la procesul de epurare, urmat de execuția imediată a vinovaților. În al patrulea rînd, ei au s-au sfiit să-și asasineze prin diferite mijloace unii membri ai familiei, pe care i-au considerat trădători. Astfel, doi gineri ai lui Hussein, cît și soția lui Stalin, au dispărut în condiții mai mult sau mai puțin misterioase.
Se pare că Hussein l-a depășit pe Stalin în cruzime cînd, în 1988, a ordonat utilizarea armei chimice contra kurzilor, presupuși colaboratori ai Iranului în războiul dintre cele două țări. Astfel, au fost necesare mai puțin de două ore pentru ca să moară, gazați, toți cei aproximativ 5 000 de locuitori, inclusiv copiii, dintr-un sat kurd.
Setea de sînge a dictatorului a fost satisfacută și în timpul războiului irakiano-iranian. Presa internațională a prezentat scene tragice, în care generalii de armată, care erau responsabili de eșecul atacurilor cu rachete pe teritoriul Iranului, erau legați cu sîrmă și lanțuri de alte rachete, pentru… a dirija mai bine traiectoria lor în timpul zborului spre obiectivele inamice.
Soarta lui Saddam Hussein nu este încă definită. În lumea de astăzi totul a devenit negociabil. Așa cum Yasser Arrafat, denumit la un moment dat teroristul numărul 1 al lumii, a devenit în mod spectaculos laureat al Premiului Nobel pentru pace, tot așa „asul de pică”, pe al cărui cap, mort sau viu, s-a fixat o recompensă de 25 de milioane de dolari, s-ar putea să scoată de sub mînecă un as salvator, care să-i permită să trăiască cel puțin cît a făcut-o „sosia” lui, Iosif Vissarionovici Stalin.
Lasă un răspuns