Unul dintre argumentele pentru referendumul de reducere a numărului parlamentarilor este acela că SUA, cu o popularie de peste zece ori mai mare decit Rominia, au un număr de parlamentari cu puţin peste cel al ţării noastre. Şi, dacă ei pot, la o populaţie de atitea ori mai mare să aibă parlamentari atit de puţini, noi de ce trebuie să avem atit de mulţi!?
Concret, Congresul SUA are 100 de senatori şi 435 de deputaţi, la o populaţie de 307,784 milioane de locuitori.
Parlamentul României are 137 de senatori şi 314 (plus 18 pentru minorităţi) deputaţi, la o populaţie de 22,24 milioane de locuitori.
Corect? Da şi nu prea!
Congresul SUA este parlamentul federal; fiecare stat şi teritoriu are propriul parlament (în general bicameral, doar Nebraska, Washington DC, Guam şi Insulele Virgine au parlamente unicamerale). Statele au în total 7.270 de parlamentari, la care se adauga parlamentarii teritoriilor (Guam, Insulelel Mariane de Nord, Puerto Rico, Samoa Americană şi Insulele Virgine plus Washington DC, acesta din urmă, aflat sub tutela Congresului federal, avind un parlament cu puteri restrinse de 13 persoane).
Deci, cei 7.270 de parlamentari ai statelor, plus cei 13 ai DC plus cei 182 ai teritoriilor fac 7.465. Dacă îi adunăm şi pe parlamentarii Congresului federal ajungem la cifra rotundă de 8.000 de senatori şi deputaţi.
Asta înseamnă că fiecărui parlamentar îi corespund 38.473 cetăţeni. Adică, mai puţin decit în România, unde proporţia este de un parlamentar la 47.434 de locuitori.
Şocant, nu?
Ca să nu mai vorbesc de „nesimtirea” celor din statul New Hampshire, care, la o populaţie de numai 1,3 milioane de locuitori, au un parlament bicameral format din 24 de senatori şi 400 de deputaţi.
Asta ar fi cam în felul în care Consiliul Judeţean Bacău ar fi format din 212 consilieri, nu 37.
Anonim a zis
da, poate este adevarat dar nu au un marinar betiv si curvar presedinte!
vox populi a zis
Da ce anonymous ti-a traso Base?Si de unde ati scos ca e bativ?Mai..mai…
un cetăţean a zis
Anonymous, sigur ţi-a pus-o Băse!… Se simte satisfacţia! Stai cuminte că se pare c-o să ţi-o mai pună o dată! Uită-te la sondaje! Ai de ce să te bucuri!
Anonim a zis
dragii mosilor, sincer il prefer pe basescu decat pe geoana, decat un prostanac mai bine un betiv si un curvar…asta este ceea ce-si doresc romanii sa fie! ca sa argumentez, betiv este dupa marturiile amicilor de pahar si confirmat dupa bauta cu becali cand s-a suit la volan, iar curvar….intrebati-o pe madame nuti! repet, nu le consider niste probleme mai grave decat sa fii prostanac!
un cetăţean a zis
Se pare că nu vrem să ne trezim. Ne place aşa. Suntem drăcoşi. Suntem bărbaţi; cruzi cu noi înşine. Înţelegem tot ce se petrece, dar nu facem nimic ca să schimbăm ceva. De ce? Uite-aşa! De-al Dracu’ ce suntem! N eplace aşa. Dacă am schimba ceva, n-am mai fi noi. Aşa că, în mod neînţeles de nimeni, am ales să suportăm totul, chiar dacă suntem constienţi că suferă şi cei dragi. E frumos să auzi că se mai şi citeşte o carte. Dacă n-ar fi şcolarii, bibliotecarii ar dispărea definitiv, fără ca cineva să le simtă lipsa. Cine mai citeşte? Acum avem tv, filme nenumărate şi chiar DVD în fiecare casă. Găsesţi pe net chiar literatură mp3. Mişto, nu? De ce să te mai oboseşti să citeşti? Vrei să-ţi strici ochii? Doamne Dumnezeule! Cât de mult regret să spun asta acum! Din păcate, tot mai puţini oameni sunt chemaţi de carte. Mulţi am rămas cu ceea ce am apucat înainte de ’89-ul de tristă amintire. Mai bine nu se schimba nimic. Cui a folosit schimbarea? Poate mafioţilor. Poate celor cărora le place să li se spună „politicieni”. Mi s-a făcut silă de ei. D-voastră nu? Americanii nu mai vin. Nici măcar rusii nu mai vor! Am stat mult cu spatele la ei şi s-au săturat de c**** nostru. Ne-au tras-o. Ne-au tras-o şi unii şi alţii. Acum… ce ne-o fi rămas de făcut? Avem aleşii care ne arată calea. Reprezentanţii obştii. Se pare că nici ei nu sunt un exemplu bun. Vedeţi ce ne învată? Să ne-o tragem unii altora. În loc să ne unim, noi ne dezbinăm. Fiecare cu simpatiile lui politice. Aiurea. Suntem spectatori nevinovaţi ai unui circ în faţa căruia nu putem scoate niciun sunet. De ce? Pentru că nu avem viaţă. Noi suntem păpuşile. N-aţi înţeles? Suntem proprii noştri spectatori. Prea scumpe biletele acestui spectacol! Vă daţi seama câţi bani au de încasat păpuşarii? Suntem atît de prinşi în circul ăsta, încât… nici nu ştim cine va aplauda. N-avem destula putere nici măcar pentru asta. Vom veni la vot, totuşi! Ar fi timpul să ne trezim!