Traversarea Transfagarasanului este una din destinatiile de vacanta care trebuie luata in calcul atunci cind pleci in concediu si vrei sa te detasezi de problemele cotidiene. Asa se face ca intr-o buna zi m-am urcat in masina si am ales ca destinatie muntele. Inca de la inceputul calatoriei mele, ideea parcurgerii Transfagarasanului s-a dovedit a fi cea mai buna alegere. Inainte de a intra in Transfagarasan, frinturi din amintirile copilariei incepeau sa prinda contur. Aventura a inceput in judetul Arges, iar una dintre opriri am facut-o la manastirea Curtea de Arges, unde, in aripa de nord a bisericii a fost marcat locul in care mesterul Manole a zidit-o pe sotia sa Ana. Locul plin de istorie, aduna pelerini de pretutindeni. Afluenta de turisti este mana cereasca si pentru micii comercianti care incinta la fiecare stand cu suveniruri de prin partea locului. Ne-am continuat drumul multumiti ca am atins acest obiectiv turistic si religios si am pornit spre Transfaragasan. Dupa un popas de-o noapte, am marcat un nou obiectiv turistic aflat pe traseu. Este vorba despre Cetatea Poenari, situata in apropierea barajului Vidraru, pe un virf de munte. De aici se pot admira privelisti frumoase cum ar fi Barajul Vidraru sau Muntii Fagaras. Cetatea a devenit in timp „muzeu” pentru vizitatorii aflati intr-o forma fizica buna. Pentru a urca la cetate, turistii au de urcat un traseu format dintr-o scara cu 1.480 de trepte. Legenda spune ca Vlad Tepes, in anul 1462, fiind incoltit si urmarit deostile lui Mehmet II «al Fatih», s-a retras cu citiva osteni in interiorul cetatii Poienari. Turcii au asediat cetatea, au bombardat-o de pe muntele vecin – Pietraria – si i-au darimat zidurile. Voievodul a reusit sa fuga spre satul Arefu, iar Vlad Tepes a reusit sa ajunga din nou in fruntea armatei sale. Cu un nou bagaj de cunostinte, am coborit cele 1480 de trepte si ne-am continuat drumul spre Barajul Vidraru. Ajunsi la destinatie, ne-am lovit de aglomeratia din zona. Masini parcate de o parte si de alta a drumului, tunel blocat, iar dincolo de aceasta forfota, odata ajunsi pe baraj, o priveliste mirifica se derula in fata ochilor. De o parte lacul in toata frumusetea lui, iar de cealalta parte, mult mai antrenant, un iubitor al sporturilor extreme care isi pregatea saltul (bungee jumping). Adrenalina, claxoane, porumb fier si lume pestrita. Acesta a fost peisajul pe care l-am lasat in urma in momentul in care am plecat spre lacul Balea. Un foarte scurt istoric arata ca este un lac glaciar situat la o altitudine de 2.040 m, in Muntii Fagaras, judetul Sibiu. In anul 1932, lacul Balea si o suprafata de aproximativ 180 ha in jurul lacului au fost declarate rezervatie stiintifica. In timpul verii se poate ajunge cu masina, pe drumul Transfagarasan, iar in restul timpului cu telecabina, de la cabana „Bâlea Cascada” din apropierea cascadei Balea. Odata plecati de la Balea Lac, am inceput sa coborim printre nori. Drumul, extraordinar de bun, isi ofera posibilitatea „sa plutesti” printre nori si sa te bucuri de peisaj. In rest, foarte multi turisti polonezi, nemti si francezi. Din fericire, „italienii” lipseau.
…………….
Lasă un răspuns