Un colt de rai lasat de Dumnezeu in grija: Slanic Moldova

(file inedite din istoricul dezvoltarii statiunii)

Frumoasa statiune Slanic Moldova a adunat zilele trecute mii de turisti care au participat la manifestarile organizate cu prilejul dublei sale sarbatori: implinirea a 207 ani de la descoperirea primului izvor mineral in 1801 de catre serdarul Mihalache Spiridon – moment ce a marcat si nasterea statiunii, binecuvintat colt de rai si loc de tamaduire, precum si sarbatorirea Sfintului Ilie, patronul spiritual al Slanicului. File de istorie ne spun ca aceste locuri sint pomenite pentru prima data in hrisovul dat de domnitorul Constantin Cehan Racovita la 1 ianuarie 1757, cind intreaga vale a Slanicului „si cu tot dealul de unde se scoate sare” facea parte din mosia singurului domn din epoca fanariota nascut dintr-o familie curat romanesca, la Racova (Vaslui) si care a ocupat in doua rinduri scaunul Moldovei. Spre sfirsitul vietii sale, domnitorul daruieste aceasta mosie Epitropiei Spitalului Sfintul Spiridon din Iasi, „fiindca pentru cheltuiala spitalei este mare trebuinta a se pune la cale vreun venit ca sa fie totdeauna statator si nestramutat ca sa aiba saracii bolnavi cheltuiala lor ce se cade dupa orinduiala”, spunea el in acest hrisov. Pe la 1801, mosia era tinuta in arenda de serdarul Mihalache Spiridon, boier de seama si slujitor al curtii domnesti, care era printre altele si camaras de ocna, adica administrator al salinei de la Tirgu Ocna si care, in acelasi an, aflat la o vinatoare de cerbi prin Valea Slanicului, descopera primul izvor mineral care pentru mult timp a purtat numele de izvorul „Mihail”. Prin anul 1808, serdarul Spiridon stramuta cu invoiala de la domnitorul Callimachi un numar de 12 familii de „rufetasi” – adica tarani care lucrau la ocnele de sare si pe care, in schimbul scutirii de biruri pe timp de 10 ani, ii obliga sa ingrijeasca izvoarele si pe cei veniti la cura (iata ce interesanta strategie de marketing, pentru acea vreme). Mihalache Spiridon reuseste sa inalte si o bisericuta in apropierea izvoarelor (1810) si ridica in jurul ei citeva odai pentru gazduirea oaspetilor, dar si „feredeie” (bai) pentru bolnavi. In anul 1812 sosec la Slanic si primii bolnavi, „in numar de doi sau trei, care auzisera vorbind despre izvoarele de tamaduire din Germania si stiau sa pretuiasca folosul adus de apele minerale”, scria Cleopatra Tautu, in prima monografie a statiunii, intitulata „Slanicul Moldovei” si aparuta in 1934. Numarul vizitatorilor creste pe an ce trece, astfel ca pe la 1820 erau la Slanic vreo 40 de camere pentru bolnavi, facute de serdarul Spiridon. Un moment cu adevarat istoric este cel din 1824, cind se acorda un privilegiu domnesc pentru infiintarea bailor. In 1836, dupa ce creste numarul colonistilor la 50, domnitorul Mihail Sturza trece si la acte caritabile, obligindu-l pe serdar sa dea incaperi fara plata de chirie pina la un numar de 30 de bolnavi saraci, fapt pentru care, la rindu-i, serdarul il obliga pe antreprenorul bailor sa construiasca sase camere pentru bolnavii lipsiti de mijloace materiale. In tot acest rastimp, vin tot mai multi tarani de pe Valea Oituzului si din imprejurimi, intemeind satele Cerdac si Satul Nou. In anul 1840, statiunea apare pentru prima data pe Harta administrativa a Moldovei, sub denumirea de Feredeile Slanicului. Timp de aproape 40 de ani, serdarul Mihalache Spiridon socotise izvoarele si baile Slanicului ca pe o proprietae personala, iar fiul sau, boierul Mihalache Nastasache, afla si el despre existenta a sapte izvoare minerale la poalele muntelui Magura, unde intemeiaza o a doua statiune balneara, cunoscuta sub numele de Baile Nastasache, actuala statiune Tirgu Ocna. Insa statul contesta familiei serdarului dreptul de proprietate si in 1846, Adunarea Moldovei trece prin donatie localul bailor impreuna cu 800 de falci de padure, cu izvoarele minerale, baile si anexele, Eforiei Spitalelor Sf.Spiridon din Iasi, dupa dorinta fostului ei proprietar, domnitorul Racovita, care o donase Epitropiei cu mult inainte de sfirsitul vietii. (Va urma)