România este o tara cu societate civila de partid. Suna ciudat, dar daca analizam ce s-a intimplat in trecutul apropiat vom vedea ca ONG-urile care luau pozitie fata de deraierile constitutionale si care incercau sa o faca pe politia de moravuri in politica criticau intotdeauna PSD-ul.
S-a vazut ulterior ca unii conducatori de ONG-uri au fost inregimentati politic intr-un anume partid ajuns la Putere iar acum, cind faptele pentru care PSD era extrem de criticat au ajuns sa fie apanajul PDL, societatea civila a ramas muta.
Partidul aflat la Putere inregimenteaza senatori si deputati „furati” de la alte partide iar ONG-urile care dadeau cu PSD-ul de pamint cind acesta facea acelasi lucru tac milc. O serie de personaje aflate in relatii foarte apropiate cu lideri ai PDL si chiar cu presedintele sint avansate si se transforma, de exemplu, din cafegii de Dorobanti, in experti pe la ambasadele din strainatate iar societatea civila nu spune nimic.
Categorii intregi de populatie sint acuzate ca sug banii poporului de pomana si sint supuse oprobiului public pe diferite motive – pensii „nesimtite”, salarii prea mari in raport cu niste criterii necunoscute, etc – iar ONG-urile nu scot o vorba.
Un ministru declara senin ca România are nevoie de o dictatura – chiar si „luminata”, tot dictatura este – si asociatiile pentru apararea drepturilor omului se uita in alta parte.
Asa ca, ramine cum am stabilit. Avem o societate civila precum clasa noastra politica.
Anonim a zis
bravo, foarte bun articol!