O întrebare destul de dificilă nu pentru părinți, ci mai mult pentru cheltuitori, care se întreabă mereu ce au făcut cu atîția bani, unde s-au risipit și de ce la sfîrșitul zilei sînt mai săraci ca oricînd, nevoiți să împrumute de la colegi ca trăiască pînă a doua zi.
La un calcul orientativ, cei mai mulți bani se duc pe țigări, asta însemnînd cam 15.000 mii pe cel mai ieftin pachet de țigări. Cumpărat de cinci ori pe săptămîni, pachetul de țigări ajunge să coste 300.000 de lei pe lună, adică mai mult decît alocația. Urmează vizitele la bar, unde trebuie să chletuiești măcar 50.000 de lei pe săptămînă, adică 200.000 de lei lunar. Apoi mai adăugăm banii pentru pachet, adică cel puțin 150.000 de lei pe lună.
Mai depinde totuși dacă ești fată sau băiat. Pentru fată poate părea mai simplu, pentru că dacă este invitată undeva i se plătește consumația. Totuși, ca să arate bine la întîlnire îi trebuie multe cosmetice (scumpe, de marcă, pe care le cumpără lunar) și de „țoale” la modă (cumpărate odată la trei luni). Dacă ești băiat, trebuie să plătești din banii tăi și consumația fetei și a ta, și trebuie să fii și tu îmbrăcat bine, parfumat. Oricum, băieții nu depășesc niciodată cheltuielile fetelor în ceea ce privește îmbrăcămintea.
Apoi, depinde de pasiunile fiecăruia: să meargă la film, la teatru (cam rar), la Atenu, la internet, la cofetărie, să închirieze role sau, de ce nu, să meargă la aerobic sau alte sporturi.
Și cum toate costă, iar singura sursă de bani sînt părinții, sîntem nevoiți să cerem de la ei. Cel mai important e cum să le ceri bani, mai ales atunci cînd ești sigur că dacă ar afla adevăratul motiv, nu ai mai primi. Majoritatea motivelor se leagă de școală: „am nevoie de o carte de engleză”, „trebuie să trag ceva la xerox”, „trebuie să mergem la un muzeu”, „e ziua unei colege”, „facem o excursie la Suceava”. Însă niciodată nu o să li se spună că au nevoie de bani pentru țigări sau că au de plătit o amendă la școală, pentru că odrasla lor a fost prinsă în WC, cînd fuma. Totul se face pe ascuns, ca ei să nu afle. Mai rău e atunci cînd părinții vor să vadă cartea cumpărată, foile la xerox de pe care lucrezi, sau să le povestești cum a fost la muzeu sau la Suceava. Poți să inventezi răspunsuri, dar cu grijă, pentru că dacă se întîlnește cu dirigul sau cu unul din colegii tăi care dau cu „papagalul”, s-ar putea să nu mai vezi deloc bani de buzunar. Și poate că statul îți „sponsorizează” jumătate din costul țigărilor, dar de rest se ocupă părinții. Fără ei, ajungi să te împrumuți la alții ca tot la părinți să te întorci să poți să retunezi banii. Toate minciunile trebuie să fie credibile, cu dovezi sau cu martori plătiți. Se mai poate și fără minciuni, dar e cam riscant, pentru că puțini părinți o să dea bani unui copil pentru ceva rău, dăunător, inutil, cheltuitor. (Andreea CEASĂR)
Lasă un răspuns