Desi Internetul pare sa schimbe semnificatia si receptarea culturii si a actului cultural, sintem departe de o adevarata cultura facuta pe Internet. Daca pina acum parea ca multimea de „blogul lui Cutare”, „pagina web a Cutaruia”, „editura electronica a lui Cutarescu” va crea un mediu al culturii, ce nu prea are de-a face cu ceea ce intelegeam in urma cu numai 15 ani prin cultura, in ciuda masivitatii acestui fenomen, el nu mai poate insela, in acest moment, piata culturala. Accesul direct si comod parea sa ajute Internetul sa cistige teren. Doar ca, de alta parte, se poate observa, de-o bucata de vreme, un alt fenomen (trebuie sa marturisesc ca, pentru mine, neasteptat): multi dintre tinerii debutati sau care au produs proiecte culturale viabile pe Internet, au simtit nevoie sa paraseasca mediul virtual, pentru a se afilia revistelor culturale scrise sau editurilor ce publica pe hirtie. Aceasta desprindere a lor e cit se poate de graitoare. Arata ca, in ciuda popularitatii netului, faptele de cultura din mediul real nu pot fi inlocuite, iar acel segment de spectatori pasivi din mediul virtual vor face, la un moment dat, acelasi pas spre cultura manifestata in mediul real, atunci cind nevoia lor de valoare autentica se va manifesta. Pentru mine, asta e dovada ca Internetul nu poate satisface decit nevoi imediate, relativ precare: e departe de a procura si a satisface nevoi spirituale si estetice. Insemnind ca si mult discutata problema a disparitiei publicatiilor si cartilor pe hirtie nu a fost decit o furtuna intr-un pahar. Cultura nu poate fi mutata pe Internet. Ce reuseste Internetul, e doar reflectarea, mai mult sau mai putin diletanta (depinde de autorii implicati in ea) a culturii. Daca acest fenomen al lipsei de forta a netului, ce a devenit vizibil, i-ar putea bucura pe adeptii culturii pe hirtie, in aceeasi masura poate si intrista. Pentru ca, desi mereu pseudo-cultura facuta pe Internet a fost blamata, s-a sperat ca ea, totusi, va produce unele schimbari in receptarea culturii. Nu are insa suficienta energie pentru asa ceva, iar asta duce la o dezamagire. Modul in care s-au asezat lucrurile, modul in care s-au grupat oamenii in jurul actelor de cultura, arata ca nici in viitor Internetul nu va gasi resurse sa concureze in plan cultural cu modalitatile traditionale de manifestare a culturii. Ca un soi de comunism, sui-generis, Internetul uniformizeaza valorile. Intr-un mod foarte ciudat. Autorii de bloguri ori pagini culturale lipsite de valoare, par sa se simta indreptatiti sa se aseze pe acelasi palier cu creatorii culturali. Si nu le mai dau acestora importanta. Si nici cei care viziteaza astfel de bloguri nu mai au un sens exact al valorii. Iar acest fenomen, reluat generatie de generatie, nu va avea sfirsit. Motivul e simplu: amatorii de Internet nu produc o valoare publica. Ei produc doar o valoare cu intrebuintare pur personala. Asa cum si in literatura exista nenumarati poeti sau prozatori ce nu reusesc sa produca o valoare publica, ci doar una cu valoare sentimentala pentru ei insisi. Banuiesc ca tocmai acesti poeti si prozatori sint cei care cauta sa se faca vizibili cu ajutorul Internetului, deoarece nu au acces spre cultura scrisa si receptata de public. Ei s-au mutat in mediul virtual si par sa fie vizibili, dar, cum se vede, doar agita, de citiva ani, mediul cultural, fara un succes notabil.
Dan PERSA
Lasă un răspuns