Sărbătorim împlinirea a 84 de ani de la înfăptuirea Marii Uniri din decembrie 1918. În același timp aniversăm și încheierea primului război mondial, care a provocat mari suferințe, imense pierderi umane și materiale, tuturor țărilor aflate în conflict, aducînd răsturnări de situații militare și politice, destrămarea și prăbușirea marilor imperii, apariția unor noi state și întregirea altora pe continentul european.
Pentru noi, românii, participarea la primul război mondial a fost războiul de eliberare și întregire națională. Față de scopurile agresive ale ambelor tabere aflate în conflict, România a înțeles că sosise momentul de a înfăptui întregirea țării prin luptă, alăturîndu-se statelor din coaliția Antantei care recunoștea acest drept.
Înfrîngerea puterilor Centrale, după 4 ani de marii bătălii pe fronturi care au cuprins toate zonele Europei de la răsărit la apus, a contribuit la redeșteptarea sentimentului național în toate provinciile românești aflate sub stăpînirea străină. Putem spune, fără putință de tăgadă, că anul 1918 a fost pentru noi, românii, anul înfăptuirii unității naționale, anul făuririi statului național unitar român, anul cel mai glorios pentru poporul român în care s-a înfăptuit Unirea cea Mare. La 27 martie /19 aprilie 1918 Sfatul Țării de la Chișinău a hotărît unirea Basarabiei cu România. La 15 noiembrie/28 noiembrie 1918 Congresul General al Bucovinei cu regatul României. La 18 noiembrie/1 decembrie 1918 Adunarea Națională a tuturor românilor din Transilvania și Banat – așa cum se arăta în rezoluția de la Alba Iulia – adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dînșii cu România. Actul unirii de la 1 decembrie 1918 a găsit sprijin și în rîndul reprezentanților naționalităților conlocuitoare din Transilvania, Bucovina și Basarabia. Dar pentru noi, românii, războiul nu luase sfîrșit – după decembrie 1918 – ca urmare a faptului că trupele maghiare nu părăseau teritoriul Transilvaniei, armata română a fost nevoită să treacă la ofensiva pentru eliberarea pămîntului românesc, ajungînd în august 1919 pînă la Budapesta. În urma acestor acțiuni militare, Ungaria a renunțat la toate drepturile și titlurile asupra teritoriilor fostei monarhii austro-ungare locuite în majoritate de români și a recunoscut dreptul acestor teritorii de a se uni cu România. Tratatele de pace de la Saint Germain (1919), Triannon (1920) și Paris (1920) au consfințit pe plan internațional o situație de fapt creată prin lupta poporului român. Marea Unire din 1918 a fost actul energic al națiunii române. Acest act a fost pregătit de întreaga evoluție istorică a poporului român, de îndelungata sa luptă pentru existență, pentru apărarea ființei proprii, pentru a trăi în granițele unuia și aceluiași stat – România. Cucerită prin voința energică a întregii națiuni și prin jertfa armatei, unitatea noastră națională avea să fie supusă tot timpul ingerințelor străine, politicii revizioniste, anexioniste a marilor puteri. Astfel, în anul 1940 unitatea teritorială a României a fost sfîșiată: Basarabia, Nordul Bucovinei, Ținutul Herței, mare parte din Transilvania și sudul Dobrogei au fost cotropite de statele vecine nepriertene și revizioniste, ca URSS, Ungaria și Bulgaria.
Iată pentru ce armata română a participat la cel de-al doilea război mondial cu dorința sinceră de a elibera teritoriile românești cotropite, de a reîntregi țara, așa cum a fost făurită în 1918. Prin grele jertfe, pe parcursul a patru ani de luptă, cu mari pierderi umane și materiale, ostașii armatei române au reușit numai în parte acest lucru. Mai sînt teritorii care și azi zac despărțite de patria mamă ca urmare a politicii duplicitare a marilor puteri care nu au vrut să recunoască efortul uman și material al României în dezastruosul război din anii 1941- 1945.
La aniversarea a 84 de ani de la înfăptuirea celui mai important ideal al poporului român – Marea Unire din anul 1918 – noi, cei de astăzi, sîntem datori să purtăm recunoștința înaintașilor, să nu uităm jertfa lor și să transmitem urmașilor dorința de a vedea România Mare Întregită, în viitorul cel mai apropiat. Să educăm tineretul în spiritul dragostei de țară, prin muncă și la nevoie prin jertfă, spre binele generațiilor de azi și de mîine. (col(r) Corneliu Chirieș)
Lasă un răspuns