In iarna, numerosi români au iesit zile in sir in gerul de afara pentru a le transmite politicienilor ca rabdarea lor a ajuns la limita si ca doresc altceva. Alt fel de a face politica, alte tinte de urmarit.
Puterea de atunci a decretat ca protestatrii sint, de fapt, „o mahala inepta”, oameni fara capatii. Un dialog cu protestatarii a fost refuzat sistematic pe motiv ca schimbarea politica se poate face numai la urne, in cadrul legal al alegerilor.
Astazi, fosta Putere, aflata in Opozitie, solicita iesirea in strada a celor pe care i-a refuzat la discutii. Ironie sau nu, de data asta, cind se afla in corzi, aceiasi politicieni care tratau cu suficienta participantii la mitingurile de protest ii implora sa revina in piete si sa-i sprijine.
Doar ca nu mai este simpla ironie. E ceva mai mult si mai complicat. Sa-i vezi pe alde Elena Udrea, Videanu sau EBA cersind ajutorul celor pe care i-au belit de sapte rinduri de piei este hilar. Sa-i vezi pe cei care au facut averi imense de pe urma guvernarii cersind ajutorul celor lasati fara salarii si pensii este monstruos. Sa-i vezi pe cei care au calcat ani de zile in picioare Constitutia si legile, care au interpretat dupa vointa lor normele juridice, care au epurat politic institutiile statului ca acuza incalcari ale legislatiei nu mai e nici ironic, nici monstruos, ci nebunie curata.
E de-a dreptul cinic sa acuzi adversarii ca fac ceea ce ai facut tu insuti ani de zile.
Poate ca manevrele politice din ultimele zile nu plac celor de la PDL, dar, in nici un caz nu putem vorbi de o lovitura de stat. Pentru ca, in conformitate cu definitiile, o lovitura de stat e data de o minoritate contra majoritatii. Or, ca sa fie puci, ar trebui ca el sa fie executat de PDL. Ceea ce nu e cazul.
Lasă un răspuns