Inca demultisor se stie ca producatorul vine în întimpinarea clientului. E o lege ce functioneaza în lumea noastra. Ca ea atinge azi extravaganta, a devenit o evidenta. Observam în ultimii ani cum blugii aceia gata rupti la genunchi si rosi la tiv se vind ca haine de lux. Sau cum nadragii cei de tapinar, purtati în urma cu treizeci de ani de rudele noastre mai sarace ce veneau la oras de la tara, fac parte acum din cele mai elegante costume. Ori vedeam boxele cu orga de lumini de la sistemele audio. Adica, totul facut dupa gustul îndoielnic al omului de la tara ce vrea sa para elegant. Cam asta e moda zilelor noastre. Totusi, nu se putea spune ca e vorba de extravaganta.
Ce te faci însa cind un producator britanic s-a apucat sa faca altfel creioanele. Am avut, fiecare, prin scoala generala, cel putin cite-un coleg care-si rodea creionul si vedeai pe capatul lui vopseaua dusa, urmele dintilor si umezeala salivei. Si, ca sa vina în întimpinarea consumatorului, ce s-a gindit producatorul? Hai sa le dam oamenilor ce-si doresc – si asa au aparut creioanele gata roase la un capat. Ideea e destul de amuzanta, desi starea consumatorului de creioane nu cred sa fie una de extaz. Un rozator de creioane vrea un creion intact, ca sa-l poata roade el în lege. Cu atit mai putin ar aprecia un astfel de creion acele persoane ce nu au dobindit acest viciu. Dar daca stim cine sint consumatorii de creioane, cine sa fie oare consumatorii de sini. Da, sini, nu e o greseala de tipar. Un vapor încarcat cu sini gonflabili, ce trebuia sa ajunga la Sydney, s-a pierdut pe drum. Faptul a stirnit îngrijorare. Stirea, mediatizata pe canalele internationale, nu spune cui erau destinati sinii gonflabili. Si nu erau, cumva, niste ugere de vaca pline cu lapte. Erau chiar niste sini gonflabili ce imitau sinii doamnelor. Nu cred ca doamnele si domnisoarele din Sydney nu au sini, ca sa aiba nevoie de astfel de articole produse industrial în China, de unde venea transportul. Chiar daca, în ultima vreme, doamnele doritoare de piept impunator au cam renuntat la silicon, pe motiv ca siliconul le-ar subrezi sanatatea. Oricum, o doamna nu ar avea ce face cu niste sini gonflabili. I-ar fi utili doar pe strada, ascunsi pe sub haine, ca sa epateze. Dar în intimate, ce utilitatea le-ar da?! Asa ca tare ma bate gindul ca altii sint consumatorii de sini. Si banuiesc eu cine. Transsexualii. E tot ceva de-al lumii noastre. Chiar am vazut acum vreo luna unul prin Parcul Cancicov. Atragea privirile, pentru ca prea îi ieseau din picioare pantofii cu toc la fiecare pas. Si tare-i mai scilcia, bietii pantofi. Ce articole fine sint pantofii de dama – mi-am dat seama abia atunci, desi sint om de mult traitor pe lume. In fine, povestea cu sinii rataciti s-a terminat cu bine. O eroare în scripte îi facuse sa ajunga la Melburne. Eroarea a fost descoperita si corectata. Va corecta oare însa cineva si eroarea demult comisa prin care am ajuns multi dintre noi fumatori, prin care alimentatia noastra e plina de E-uri, de toxine, prin care apa si aerul sint poluate? Cauze care, spun specialistii, vor face ca pina în anul 2030 (daca nu mai devreme), cancerul sa devina principala cauza a mortalitatii.
Dan PERSA
Lasă un răspuns