Parlamentul European a decis ca nici un cetatean comunitar nu poate fi obligat sa munceasca mai mult de 48 de ore pe saptamina. Nici daca vrea, cetateanul european nu va putea munci mai mult de opt ore pe zi, timp de sase zile.
Astfel, stinga europeana are motive de satisfactie. Dreapta ar fi dorit ca saptamina de lucru sa fie extinsa la peste 60 de ore.
Ambele variante sint discutabile. Marirea duratei saptaminii de lucru, sub pretextul crizei, ar fi convenit de minune angajatorilor. Care patron nu ar vrea inca 2-3 ore de munca in plus de la angajati cu aproape aceiasi bani?
Plafonarea duratei, insa, ridica problema eficientei economice. Desigur, pe plan social, pare ok, un angajator va fi nevoit sa dea de munca la mai multe persoane. Pe de alta parte, costurile salariale cresc si scade competivitatea deoarece ii cresc costurile.
Dincolo de aceste simple constatari, sa mai notam ca decizia Parlamentului European a produs un puternic conflict cu guvernele nationale, care se declarasera de acord cu prelungirea peste 48 de ore a duratei unei saptamini de lucru. Negocierile se anunta de durata iar daca se poate desprinde, deocamdata, o concluzie, aceasta este ca exista o mare prapastie intre parlamentarii europeni si guvernele lor nationale.
Lasă un răspuns