Occidentul ne-a vindut panaceul privatizarii si noi l-am cumparat vrind-nevrind. Apoi l-am luat zi de zi, an de an si ne dam seama acum ca hapurile luate nu au avut nici un efect: medicamentul nu a functionat.
Cel putin in sfera serviciilor publice, trecerea de la monopolul de stat la cel privat nu a insemnat neaparat o crestere a calitatii ci, mai mult, o crestere a tarifelor. Exemplul cel mai la indemina ne este dat de privatizarea RomTelecom. Dupa preluarea de catre greci, tarifele de telefonie fixa au crescut intr-una incit, la un moment dat, in anumite conditii era mai ieftin sa vorbesti pe mobil.
Privatizarea distributiei de energie electrica nu a insemnat o crestere a calitatii serviciilor, ci, din contra. Penele de curent sint tot mai dese si timpul de remediere creste intr-una deoarece investitorii au decis sa-si maximizeze profitul prin reducerea personalului.
Un exemplu local este dat de societatea de transport in comun. Privatizarea a adus, intr-adevar, autobuze noi, dar numarul masinilor scoase pe trasee nu este intotdeauna suficient. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca, uneori, firma a fost folosita ca instrument de santaj politic.
Problema este simpla: statul nu se concentreaza pe obtinerea de profit cu orice pret ci pe bunastarea comunitatii: serviciul trebuie sa ajunga la toata lumea. Apa, energia electrica, gazele naturale, comunicatiile, transportul public, infrastructura rutiera nu pot fi oferite doar unor categorii favorizate iar altora sa le fie refuzate. Pentru ca, pina la urma, acesta este rostul unei societati: sa asigure un minim de bunastare tuturor membrilor sai.
Or, firmele nu au aceasta problema; ele urmaresc doar maximizarea profitului, indiferent de metode. Lucru care intra in contradictie cu insasi definitia „serviciilor publice”.
Si exista nenumarate exemple in acest sens, de la privatizarea sectorului energiei electrice din California, in anii ’90, cind firmele preferau sa vinda curentul mai scump in alte state, lasind consumatorii locali fara energie, pina la privatizarea distributiei apei in Buenos Aires, unde categoriile defavorizate nu si-au mai putut permite sa plateasca tarifele majorate de furnizor.
Lasă un răspuns