Într-o frumoasă zi de „vară indiană”, în foaierul de la etajul I al Muzeului de Artă, oameni de cultură și de artă, alături de oameni „pur-și-simplu” au venit să vadă, să audă și mai ales să citească despre pictorul Ilie Boca, așa cum l-a auzit și l-a transcris criticul literar Carmen Mihalache în volumul „Carte cu Ilie Boca”. Și nu puțini au fost oamenii de artă, de cultură sau oamenii „pur-și-simplu” care s-au înghesuit în spațiul mărginit de lucrările artistului plastic. În acel spațiu s-au „înghesuit” în mod armonios pictura lui Ilie Boca, muzica a trei viitori virtuozi muzicieni de la Colegiul Național de Artă „George Apostu” din Bacău și cuvintele, fie ele scrise în paginile cărții de Carmen Mihalache, fie rostite în prezentarea acesteia de criticul literar Constantin Călin.
„Această carte este scrisă frumos și cu pasiune, autoarea avînd un interlocutor moderat și cumpătat, care n-a știut niciodată să înjure” a evidențiat Constantin Călin, împletind apoi prezentarea cărții cu anecdotica intersecțiilor proprii cu personajul principal. În finalul alocuțiunii sale, Constantin Călin a ținut să sublinieze un leit-motiv al cărții bine conturat de autoare: „privilegiul de a cunoaște pe cineva este un lucru puțin apreciat la momentul prezent”, moment în care „trilul” unui telefon mobil a reverberat peste audiență ca un „quod erat demonstrandum”, fapt care l-a făcut pe orator să amintească de incidentul similar petrecut la București, în timpul conferinței de presă a secretarului de stat american Colin Powell, într-o notă comico-critică.
După ce a mulțumit tuturor celor care au făcut posibil acest festin cultural, autoarea volumului, Carmen Mihalache, a continuat prin a sublinia faptul că „Ilie Boca este un om al culorilor, mai puțin al cuvintelor. Eu n-am făcut altceva decît să așez în pagină cuvintele lui, astfel ca ele să rămînă alături de pînzele pictorului pentru cei ce vor să-l cunoască mai îndeaproape”.
La final, fiind invitat și personajul „Cărții” să spună cîteva cuvinte, Ilie Boca s-a limitat doar la a considera că pictorul este de obicei mut, el preferînd să vorbescă prin lucrările sale, după care a continuat cu urările binecunoscute, simple și din inimă, așa cum i-a obișnuit pe iubitorii de artă care l-au urmărit cu diferite ocazii.
„Acesta este doar un mic pas în ceea ce se vrea recunoașterea valorii artistului plastic Ilie Boca și sper că nu ne vom opri aici, ci vom continua culminînd, poate, cu înființarea unui muzeu
Lasă un răspuns