Din patru in patru ani, de la Revolutie incoace, s-a impamintenit la romani un obicei greu de inteles in democratiile stabile din Occident: imediat dupa alegerile generale, dupa ce se-mpart ciolanele babane de la Guvern si agentiile nationale, se „coboara” in teritoriu si se numesc pe functii toti sinecuristii care au pupat reverele sefilor de organizatii politice proaspat ajunse la putere. Ochilor vigilenti ai activistilor nu scapa nici o functie. Sint schimbati, la gramada, sefi de inspectorate, de servicii deconcertate ale Statului, ai spitalelor, directori de licee, scoli si gradinite, responsabili de ghisee, membri ai consiliilor de administratie din societatile si institutiile publice, adica orice „sefut” mai mic, fara o specializare anume. Povestile cu „statutul de functionar public” si „posturi obtinute prin concurs” sint bune doar pentru rapoartele inaintate organismelor internationale. In fapt, sint politizate majoritatea functiilor care asigura administrarea acestei tari. Poate tocmai de-aceea treburile merg alandala in Romania. N-avem vreme sa pregatim un corp profesionist de functionari. Din patru in patru ani ii ravasim ca pe finul pus la uscat si luam procesele de la capat. De asemenea, tinerii bine pregatiti, dornici sa-si construiasca – prin forte proprii – cariere de invidiat, sint dezamagiti dupa primul ciclu si isi pierd orice speranta ca vor izbindi doar prin munca si seriozitate. De obicei, renunta si aleg intre a pleca in mediul privat (unde presiunea pilelor politice si familiale este mult mai mica) si a deveni slugile unor lideri politici locali, singurii care decid cine ce functie ocupa.
Prin institutiile bacauane este mare agitatie. Se fac pariuri, se da cu presupusul si simplii angajati asteapta sa vada dinspre ce parte bate vintul schimbarii. Actualii sefi nu mai au autoritate, fiind pe picior de plecare. Daca au fost „baieti de treaba” si nu au dusmani personali pe la PD-L sau PSD, atunci pot spera la sefia unui departament, pozitie in care vor „hiberna” pina la viitoarele alegeri cind – spera ei! – partidul lor va reveni, pe cai mari, in fruntea tarii. Pe principiul (vorba vine!) „Plecati voi ca sa venim noi!”, ritualul se consuma fara mari suspine, aproape acceptat ca un blestem inevitabil al democratiei romanesti. Colinda la moda este „Primiti cu demiterea?” si lumea se conformeaza acestui scenariu absurd si pagubos.
Bacaul are o situatie aparte. In 2005, la precedentele alegeri, PD (acum PD-L) a intrat la guvernare cu PNL. In consecinta, conform „obiceiului politic”, si-a numit oamenii la conducerea unor servicii descentralizate si pe unde s-a mai putut. Dupa ruptura din 2007, trecerea in opozitie nu a insemnat si retragerea „trupelor” de pe functiile locale. Liberalii bacauani au inteles ca nu are rost sa bulverseze buna functionare a sistemului si au dovedit ca stiu sa-si tina cuvintul fata de fostii parteneri. Asa se face ca in fruntea citorva institutii se afla, deja, democrati. Ei sint singurii care privesc relaxati la „schimbarea garzii”. Sint curios daca in acest moment, cind liberalii au trecut in opozitie, PD-L va sustine raminerea in functie a vreunui membru PNL… Nu de alta, dar roata istorie pare a se invirti din ce in ce mai repede! Ai nevoie, din cind in cind, ca lumea sa spuna despre tine ca esti un om de cuvint. Daca uiti la bine cine te-a ajutat, degeaba cauti sprijin la nevoie! Numai ca, in politica autohtona, morala si cavalerismul nu prea isi gasesc locurile…
Lasă un răspuns