Cînd se fac parastase și pomeniri pentru cei morți

Învățătura de creștină creștină învață că viața omului nu se sfîrșește odată cu moartea trupului. De aceea, creștinii nu-și uită morții după îngroparea lor, ci se preocupă de rugăciuni pentru ei și de pomenirea numelui lor. Momentele de pomenire individuală a morților în Biserica Ortodoxă sînt următoarele: la 3 zile după moarte (care coincide, de regulă, cu ziua înmormîntării), în cinstea Sfintei Treimi și a Învierii din morți a Mîntuitorului a treia zi; la 9 zile după moarte ca răposatul să se învrednicească de părtășia cu cele 9 cete îngerești și în amintirea ceasului al nouălea cînd Domnul, înainte de a muri pe cruce, a făgăduit tîlharului raiul pe care ne rugăm să-l moștenească și morții noștri; la 40 de zile (sau șase săptămîni), în amintirea Înălțării la cer a Domnului, care a avut loc la 40 de zile după Înviere, pentru ca tot așa să se înalțe și sufletul răposatului la cer; la trei, șase și nouă luni, în cinstea Sfintei Treimi; la un an, după exemplul creștinilor din vechime care în fiecare an prăznuiau ziua morții martirilor și a sfinților, ca zi de naștere a lor pentru viața de dincolo; în fiecare an, pînă la 7 ani de la moarte, ultima pomenire anuală amintind de cele 7 zile ale creației.