Pentru citeva sute de bacauani, astazi este sarbatoare. Nu Sfintul Ioan, ci Nasterea Domnului. Este vorba de stilisti sau crestinii pe stil vechi, cei care au pastrat ordinea sarbatorilor de dinainte de 1924, cind s-a trecut la indreptarea calendarului. Atunci, mai multe comunitati, de rusi, ucrainieni, sirbi, precum si lipoveni si sate intregi de romani au refuzat sa treaca pe stilul nou, asa cum s-a hotarit in cadrul unui Sinod Panortodox care a avut loc la Constantinopol. Mai numerosi in Moldova, crestinii pe stil vechi (stilistii) sint grupati in doua episcopii: una la Slatioara (linga Gura Humorului, jud. Suceava) si una la Cucova (com. Orbeni, judetul Bacau). Cei mai multi crestini de stil vechi, 179 la numar, locuiesc in municipiul Bacau, urmat indeaproape de Asau, unde traiesc in jur de161 de credinciosi pe stil vechi. (Constantin GHERASIM)
Ciprian a zis
UN ARTICOL CARE LAMURESTE MULTE
Din partea P.S. Episcop Vicar SOFRONIE SUCEVEANUL
Către Părintele Arhim. Timotei Aioanei
Preacuvioase părinte arhimandrit Timotei Aioanei
Articolul sfinţiei voastre, intitulat „Patriarhul Daniel şi ţinuturile Fălticenilor”, apărut în numărul din 20 iulie 2008 al publicaţiei Lumina de Duminică, conţine informaţii false şi afirmaţii tendenţioase, de natură să dezinformeze cititorul, deformând, până la mutilare, adevărata istorie a Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România.
Din cuvintele articolului, deducem un singur lucru, şi anume „că nu mai este credinţă, nici iubire, nici cunoaştere de Dumnezeu în ţară” (Osea 4, 2), iar răsplata pe care v-o închin pentru sărutările viclene cu care pecetluiţi adevărul dumnezeiesc al credinţei, este povaţa cuvintelor lui Dumnezeu care ne porunceşte: „Aşa să lucraţi, în frica Domnului, cu credinţă şi cu inimă curată” (2 Paralelipomena 19, 9). Un adevărat slujitor al altarului nu poate lucra nimic împotriva Stăpânului său, căci, dacă îndrăzneşte un lucru ca acesta, cu furii şi tâlharii de cele sfinte se va socoti, moştenind blestemul pe care Dumnezeu îl pune asupra acestora prin graiul Sfântului Prooroc Ieremia, ce zice: „Acesta este blestemul care se răspândeşte peste faţa a tot pământul, căci orice fur va fi nimicit de aici şi orice om care jură strâmb va fi pierdut” (Zaharia 5, 3).
Care este jurământul nostru în faţa Cerului şi a pământului? Acela de a propovădui minciuna şi vorba cu două înţelesuri, sau adevărul lui Dumnezeu prin care sufletele se întorc spre pocăinţă şi mântuire? „Încinge sabia ta, peste coapsa ta, Puternice. Cu podoaba ta şi cu frumuseţea ta; şi încordează şi bine sporeşte, şi împărăţeşte” (Ps. 44, 4-5) – o zice Proorocul David. Mai mult, vă îndemn să răscoliţi buchiile Psaltirii, şi să aflaţi că „Lucrurile mâinilor Lui: adevărul şi judecata. Credincioase sunt toate poruncile Lui, întărite în veacul veacului, făcute întru adevăr şi întru îndreptare” (Ps. 110, 7).
Pentru ce falsificaţi adevărul lui Dumnezeu în faţa oamenilor, atunci când vorbiţi despre stilul vechi? Cercetaţi-vă rădăcinile credinţei strămoşilor sfinţiei voastre, şi veţi vedea că, până în anul 1924, şi aceştia au fost „stilişti”, după cum ne numiţi pe noi astăzi. Este plin Sinaxarul de Sfinţi care au mărturisit adevărata Ortodoxie – cea a Sfinţilor Părinţi ai Răsăritului! Nu avem cunoştinţă să existe vreun sfânt proslăvit după „moda cea nouă” a Apusului viclean, al cărei început a fost schimbarea calendarului, continuându-se până astăzi cu ecumenismul şi toate ereziile surori acestuia. Puteţi spune vreun nume de sfânt al Bisericii de stil nou, adică să fi fost trăind după momentul schimbării calendarului? Dacă v-aţi pus mâinile voastre pe unii sfinţi din Biserica lui Hristos – şi mă refer la canonizările făcute în ultima vreme de către B.O.R -, aceasta nu înseamnă că sunteţi părtaşi la sfinţenia acestora. Mai puteţi oare discerne poziţia duhovnicească şi canonică pe care vă aflaţi astăzi sfinţiile voastre, în calitate de slujitori ai B.O.R.? Propovăduirea voastră este „aramă sunătoare şi chimval răsunător” (I Corinteni 13, 1), fiindcă buzele grăiesc dreptatea lui Dumnezeu, iar mâinile lucrează fărădelegea. Părtăşia voastră la erezia ecumenismului vă situează într-un tărâm străin propovăduirii Sfinţilor Apostoli şi potrivnic mărturisirii Sfinţilor, făcându-vă parte cu Iuda, „iubitorul de avuţii şi pizmătăreţul”.
E drept că în vremurile de la sfârşitul veacului, pe care le trăim astăzi „tot fratele cu amăgitură va amăgi şi tot prietenul cu vicleşug umblă” (Ieremia 9, 5), dar este strigător la cer, atunci când şi slujitorii Bisericii se dedau la vorbe meşteşugite şi înşelătoare, căutând să facă reclamă prozelitismului apostat şi ecumenismului, uitând că „urâciune sunt Domnului buzele mincinoase; iar cel ce face credinţă primit este la Dânsul” (Pilde 12, 23).
Nu aveţi nicio acreditare să vorbiţi despre Biserica Ortodoxă de Stil Vechi, atâta timp cât dovediţi necunoaşterea sau ascunderea adevărului istoriei Bisericii lui Hristos. Care sunt rădăcinile Bisericii de stil nou din România? Ce identitate are? Cine a fost această Biserică până în 1924? Cu preţ de sânge suntem răscumpăraţi şi cu preţ de sânge au păstrat şi Sfinţii Părinţi adevărul credinţei. Şi acum vă întreb, voi cei care aţi schimbat şi întunecat adevărul credinţei ortodoxe, ce preţ veţi plăti înaintea lui Dumnezeu, la Judecată, pentru toate sufletele pe care le înşelaţi cu neadevărul? Ce răspuns veţi da pentru pierzarea tuturor celor pe care îi chemaţi în numele „dragostei” şi al „păcii” ecumenismului apostat, şi le întunecându-le sufletele, făcându-i ucenici ai papei şi ai tuturor ereticilor potrivnici lui Dumnezeu? Aţi făcut din Biserica lui Hristos „o cetate a sângiurilor, toată mincinoasă plină de strâmbătate” (Naum 3, 1). Jefuitori de suflete sunteţi atunci când ascundeţi adevărul şi propovăduiţi mincuna, ca pe o virtute înălţătoare. Şi, în această calitate de potrivnici ai legii lui Dumnezeu, împotrivitori ai Canoanelor Sfinţilor Părinţi, voi, în loc să vă „îmbrăcaţi în sac şi în cenuşă”, după cum au făcut ninivitenii ca să întoarcă mânia lui Dumnezeu, vă îndărătniciţi în rătăcirea voastră şi vreţi să loviţi la temelia Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi.
Suntem încredinţaţi că sfinţia voastră, părinte arhimandrit Timotei Aioanei, nici nu ştiţi cine a fost vrednicul întru pomenire Mitropolit Silvestru Onofrei, şi care a fost lucrarea sa în cadrul Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România. Cel mult, probabil l-aţi cunoscut ca persoană fizică în societate, dar virtuţile şi calităţile sale duhovniceşti vă sunt necunoscute, cu siguranţă. Tocmai de aceea, vă aflaţi în poziţia de a nu şti tocmai partea cea mai importantă, dar acest lucru nu vă împiedică să faceţi speculaţii nedemne de vrednicia pe care o aveţi.
Mulţumesc, pe această, cale, pentru iniţiativa sfinţiilor voastre de a primi la studii şi tineri din Biserica Ortodoxă de Stil Vechi. Dar, în spatele acestei „generozităţi” pline de „dragoste” se află ceva. Acest ceva îl putem lesne bănui ce înseamnă, uitându-ne peste cursurile susţinute în cadrul facultăţilor şi seminariilor teologice aflate sub oblăduirea B.O.R., şi care sunt pline de propagandă ecumenistă şi care respiră, cu mici excepţii, un aer străin de duhul patristic ortodox. Oare nu cumva aveţi de gând să ne reeducaţi, în duh ecumenist, viitoarele generaţii de slujitori ai sfintelor altare ai Bisericii noastre?
Iar când văd că „se lasă vouă casa voastră pustie” (Matei 23, 38), căutând să „faceţi un nemernic, şi dacă se face, îl faceţi pe el fiu Gheenei îndoit decât voi” (Matei 23, 15) hrănindu-l cu erezia Apusului catolic, eu, prin vrednicia ce mi-a fost dată – aceea de episcop al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România, nu voi da binecuvântare fiilor mei duhovniceşti să se înfrupte din aluatul teologiei falsificate prin putreda voastră propovăduire a „dragostei şi a păcii”.
În final, vă mai îndemn să cercetaţi, pentru a afla cauza adevărată pentru care, aşa după cum spuneţi în articol, „întâlnirea de la Neamţ din 1990 – dintre clerul nostru şi cel al stilului nou – nu a avut rezultatul dorit”. „În materie de credinţă, nu există concesie”, spune Sfântul Ierarh Marcu al Efesului; iar dacă vreţi rezultate, va trebui să reveniţi la ceea ce Sfinţii au mărturisit. Şi, dacă Mântuitorul Hristos zice: „Eu spre aceasta M-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie pentru adevăr” (Ioan 18, 37), cu ajutorul lui Dumnezeu, ne vom sârgui şi noi să fim mărturisitori ai adevărului, iar nu ai minciunii. Niciodată nu va fi vreun „rezultat dorit”, în sensul înţeles de sfinţia voastră, atâta timp cât vă îmbrăcaţi în haina nedemnă a neadevărului. „Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu” (Ioan 18, 37), zice iarăşi Domnul, iar eu vă zic în numele Bisericii Ortodoxe a Răsăritului: atunci când veţi fi din adevăr şi veţi asculta glasul Sfinţilor Părinţi ai Bisericii de la cele şapte Soboare Ecumenice, abia atunci vom putea ajunge la „rezultatul dorit” despre care vorbiţi.
† P. S. Episcop Vicar SOFRONIE SUCEVEANUL
http://www.mitropoliaslatioara.ro/stire.php?id=53