S-a deschis sezonul la promisiuni electorale!

O săptămână care începe prost se termină și mai prost! Nu știu dacă „inimoșii” de la A.R.D. sunt încântați de lansarea propriilor candidați, însă spectacolul electoral de la Opera Română a fost de-a dreptul aiuritor. Recunosc: am reușit să urmăresc foarte atent doar vreo trei discursuri din „Opera de trei partide” ce s-a consumat pe o atât de prestigioasă scenă.

Vorbele mieroase veneau de la niște oameni care timp de vreo trei ani și-au bătut joc de mine și de familiile celor din jurul meu. Vasile Blaga a revărsat către alegători o cascadă de promisiuni: măriri de salarii, scăderi de taxe, modernizări în agricultură, pensii astronomice, spitale „ca afară” (după cu sună refrenul unui cântec de succes)… Președintelui PDL (revopsit în roz și albastru!) i-a ținut isonul domn’ MRU, fostul șef al spionilor români. Acesta aproape că avea ochii înlăcrimați de grija față de concetățenii care sunt striviți de criza economică.
Ei bine, cât de senil trebuie să fiu pentru a vibra la asemenea mesaje venite din partea acestor personaje?

Este adevărat că-mi doresc o leafă mai mare. Deocamdată, însă, trebuie să mă descurc doar cu ce mi-a mai rămas după tăierile salariale dispuse chiar de guvernele d-lor Blaga și Ungureanu. Aș vrea să cred că rudele mele de la țară vor avea o viață mai bună și că agricultura va deveni o activitate cu adevărat rentabilă. Mă bântuie, însă, imaginea cu domn’ MRU, în februarie 2012, când îi făcea pe țărani bețivi și leneși (ei fiind prinși sub nămeți). Ce sprijin să aștepți de la un asemenea ciocoi, cu proprietăți în Iași și București, care a folosit parfum plătit de la Bugetul de Stat?!

Nu știu în ce măsură electoratul este atent la propunerile de natură economică, programatice, ale partidelor. În situația în care se află țara, aceste elemente sunt fundamentale. Din ceea ce au declarat principalii lideri politici, eu încep să nu mai înțeleg mare lucru. Pe o analiză strict economică, am impresia că USL încearcă un periculos viraj la stânga, iar recolorații de la A.R.D. apasă accelerația pe cota unică (element clar al politicilor de dreapta) și pe redefinirea responsabilităților guvernamentale (în sensul reducerii și optimizării implicării directe a Statului). Recunosc faptul că nu am făcut o lectură aprofundată a programelor economice din ofertele electorale ale partidelor. Aștept să se „matureze” și promit o analiză comparativă cât de curînd. Ca o primă impresie, dacă nu se definește foarte clar direcția strategică, principalele formațiuni afectate de „bâlbâielile” din zona economică vor fi PC și PNL. Simpatizanții liberalii vor reacționa negativ la ideea reintroducerii unei cote diferențiate, concomitent cu menținerea unei taxări foarte ricate pe forța de muncă. Asemenea alegători nu vor avea chef să contribuie la „bolșevizarea” mediului economic și nici să voteze cu pedeliștii care încă nu au dat socotelă pentru modul umilitor în care au tratat poporul în mandatul precedent.

Avem de-a face cu o dilemă nenorocită: pe de o parte, există propuneri viabile care să stimuleze mediul întreprinzătorilor. Numai că promotorii acestor idei sunt cei care au tăiat veniturile, au desființat peste un milion de locuri de muncă, au inventat impozitul forfetar și au semnat contracte de milioane de euro cu prietenii și clientela lor politică.

De cealaltă parte, avem profesioniști cărora nu li se pot reproșa erori de guvernare, însă dau semne că îmbrățișează metode socialiste în domenii unde astfel de rețete au eșuat. Sper că, de fapt, este doar o neînțelegere. Că nu au fost prezentate toate argumentele pentru un asemenea viraj doctrinar. Dacă USL va reuși să convingă electoratul de dreapta al liberalilor și conservatorilor că asta este calea de urmat în anii care vin, atunci victoria va fi indiscutabilă. Altfel, voturile se vor disipa, iar confuzia electoratului va da câștig de cauză formațiunilor mici, populiste, vindicative și naționaliste.

Ștefan RADU