La competiția desfășurată la Sala de Atletism au participat șase echipe: Steaua, Alro Slatina, CSȘ Brașov, CSM Suceava, LPS Arad și CSȘ Bacău. La final, podiumul a fost ocupat de Steaua, CSȘ Bacău și CSM Suceava, în această ordine. Competiția a fost organizată de DJS Bacău și FR Lupte, cu sprijinul clubului Palestra Bacău, care în plus a asigurat pentru echipa locală un cantonament de pregătire de șase zile.
Egali și nu prea
Steaua și CSȘ Bacău au încheiat la egaltiate, 5-5, meciul lor direct și le-au învins pe toate celelalte participante. În clasament, formația bucureșteană a ocupat primul loc, deoarece a avut mai multe victorii prin tuș în disputa cu CSȘ Bacău. Oricum, echipa băcăuană s-a întâlnit practic cu lotul reprezentativ de cadeți, pe care Steaua și l-a înglobat aproape în totalitate. Alte premii au fost acordate în afară de concurs, unor antrenori și sportivi care au și au avut un cuvânt de spus în propășirea luptelor românești. Federația Română de Lupte, prin președintele Vasile Andrei, a acordat distincții antrenorilor Ion Butucaru și Petru Husaru, foștilor luptători Eusebiu Diaconu și Victor Rebegea, primarului Romeo Stavarache, viceprimarului Dragoș Luchian, inspectorului școlar general adj. Ion Balcan (fost luptător), directorului SCM Bacău Relu Auraș. SCM Bacău l-a premiat, la rândul său, pe președintele FR Lupte, Vasile Andrei, dar și pe antrenorul Ștefan Rusu, fost campion european, mondial și olimpic.
„Rupe-i mâna!”
Dincolo de frumusețea majorității disputelor și a festivităților de premiere, Naționalele au avut și o parte întunecată. Plecăm chiar de la acel 5-5 în meciul Steaua – CSȘ Bacău. Antrenorii băcăuani au mari temeri că bucureștenii au fost blat cu unul dintre sportivii băcăuani, Mihuț, împrumutat de la Piatra-Neamț; acesta, medaliat european cu bronz, a fost învins prin tuș incredibil de ușor, practic s-a pus pe spate. Dovezi concrete nu există, însă această suspiciune urâtă este foarte puternică. Steaua a venit la Bacău cu un autocar de luptători de toate vârstele, antrenori și instructori. Dotați cu steaguri, aceștia au făcut galerie ca la fotbal. Oameni în etate și copii de-o șchioapă au avut la acel 5-5 o bucurie indecentă, isterică, de cimpanzei drogați. Impresia de haos pe care a dat-o galeria Stelei a fost completată de comportamentul antrenorilor de la toate cluburile, care intrau pe saltea ori traversau spațiul de luptă pentru a cere socoteală arbitrilor de la masă. Culmea a atins-o un instructor din București, care a năvălit pe saltea și l-a bruscat pe un luptător băcăuan, care îl ținea în priză pe unul stelist. Respectivul a fost evacuat din sală, dar sancțiunea ni s-a părut prea blândă. În fine, bomboana pe colivă a pus-o un antrenor arădean, care de mai multe ori în meciul unui sportiv al său cu unul de la Slatina i-a dat indicația „rupe-i mâna!”. Asta chiar era să se întâmple, ceea ce a provocat întreruperea meciului de către arbitrii indignați. Culmea, deși toată lumea auzea „indicația prețioasă” a antrenorului cu pricina, reluată și de secunzii săi, tehnicianul s-a disculpat prin aceea că „rupe-i mâna e un fel de-a zice”, după ce în prealabil chiar negase că ar fi spus ceva. Necinste, indiscilplină, violență fizică și verbală. Sunt lucruri petrecute la o categorie mică de vâstă, de aceea cu atât mai alarmante. Ce formează antrenorii români? Sportivi sau golănași?
Peter KELMANN
Lasă un răspuns