Ni se promit utopii și ilegalități

Cu toate că organizarea conferințelor de presă este cea mai ieftină formă de campanie electorală, partidele par să evite întâlnirile cu jurnaliștii. Cu atât mai ofertantă mi s-a părut invitația a doi candidați ARD care au încercat să arate că sunt „altfel” (slogan folosit de PNL prin 2000 și 2004). Este vorba de domnii Mircea Sprianu și Constantin Drăgănuță. Primul, un tânăr plin de entuziast, „debutant” pe scena marea a politicii, aspiră la un post de deputat. Al doilea, om de afaceri și experimentat consilier local, vechi membru PDL, aplică tehnici electorale verificate și adaptate electoratului (sărac, frustrat, dezrădăcinat) din colegiul senatorial pe care vrea să-l câștige.

Sunt doi candidați extrem de deosebiți unul față de altul. Poate chiar asta este cauza repetatelor disfuncțiuni de discurs pe care le-am consatat în discuția cu cei doi. Dl. Sprianu, în lipsă de notorietate, atacă adversarul direct, îl minimalizează și îi pune în discuție datele identitare. Uită (sau nu bagă de seamă…) că, chiar dacă spune despre contracandadatul lui că este incompetent, demagog sau oportunist, asta nu demonstrează de facto (sau de jure?…) că el ar fi, cumva, foarte competent, cinstit (în promisiuni) sau măcinat de spiritul voluntarist al celor celor ce sunt gata să se jertfească pentru popor. Neavând alte argumente temeinice, insistă pe faptul că este tânăr, băcăuan și că a copilărit în colegiul respectiv. Absolut corect! Însă tinerețea trece (este doar o informație dedusă din cartea de identitate), locul de baștină a fost întâmplător, ca și copilăria, de altfel… Nici proiectul său parlamentar nu este mai interesant: promovarea legii falimentului personal. Dincolo de lipsa de optimism, o asemenea țintă nu produce entuziasm în rândul alegătorilor. După ce colegii săi de formațiune (în frunte cu spionul-șef MRU) au schilodit veniturile bătrânilor, au desființat locuri de muncă, au tăiat salariile și au cheltuit banii publici pe creme și deodorante, domnul Sprianu ne promite o lege prin care putem fi declarați, oficial și individual, ratați și falimentari. Este o promisiune care nu mă entuziasmează într-atât încât să dau buzna în secția de votare și să pun ștampila pe numele lui…

Cu domnul Drăgănuță este altă poveste. Onorabil om de afaceri, personaj cu notorietate locală incontestabilă, ca politician i se simte prezența în mai toate aranjamentele transpartinice locale din ultimele două decenii. A identificat cu precizie nevoile electoratului țintă, frustrările acumulate și posibilitățile de manipulare. De aceea insistă, printre altele, pe două direcții cel puțin ciudate: facilități fiscale pentru investitori și decontarea parțială a unor lucrări de anvelopare executate de cetățeni în regie proprie. Chestiunea cu facilitățile fiscale este cu cântec: de câte ori s-a încercat așa ceva în România, s-a sfârșit cu dosare penale de evaziune. Facilitățile au fost ori cu adresă, ori s-au acordat cu șpagă plătită la funcționarii decidenți. În plus, întreprinzătorii cinstiți nu vor ajutoare; vor un cadru legislativ stabil și egal pentru toți jucătorii din piață. Ca să vină investitori adevărați în Bacău avem nevoie de o centură rutieră, de un aeroport modern, de acces la promisele autostrăzi, de căi ferate funcționale, de o administrație locală corectă și de un mediu de afaceri dinamic. Atât! Nu de pomeni care țin trei zile după numărarea voturilor…

Cât despre anveloparea blocurilor, aici domnul Drăgănuță, ca experimentat consilier local, știe multe… Dar nu spune tot! De ce? Acum vine și ne propune să fie decontate cheltuielile cetățenilor care și-au reabilitat singuri clădirile. Fără acte, la negru! Spune domn Drăgănuță că, dacă s-ar fi făcut contracte și proiecte, iar în final s-ar fi tăiat factură ar fi costat dublu. Adevărat! Însă lucrările la negru sunt și periculoase (la o furtună din vara asta, au zburat plăcile de polistiren prin tot cartierul Narcisa…), și ilegale. Prin propunerea sa, domn Drăgănuță încurajează evaziunea: constructorii (de conjunctură) nu taie facturi, nu plătesc TVA și impozite, iar bugetul scade. Proiectanții nu au de lucru, iar administrația locală nu încasează taxele de autorizare. Domnul Drăgănuță ne propune un fel de junglă fiscală: șmecherii și chilipirgii să fie protejați prin lege! Argumentele de genul „Nu vedeți ce săraci sunt oamenii? De unde să mai plătească și proiectele sau taxele? I-ar ajunge dublu!” mă pun pe gânduri știind că vin de la un om care vrea să facă legile în următorii patru ani. Dacă tot suferă pentru cei care n-au plătit dublu și cinstit o lucrare, ar trebui să recunoscă măcar faptul că respectivii chilipirgii au încasat „reducerea” plătind la jumătate. Acum ce să li se mai deconteze?! Frauda fiscală?

De la candidați (indiferent din ce partide provin) aș dori să aud îndemnuri la respectarea legii, promisiuni de normalizare a României, jurăminte de credință față de neam și față de valorile perene ale românilor. Nu discursuri despre pomeni și aranjamente viitoare. Multe dintre aceste lucruri le-am spus chiar în discuția cu cei doi candidați băcăuani și sunt dispus să continui dialogul oricând vor dori domniile lor. Și nu numai în campanie…

Ștefan RADU