L-au întrebat niște creștini pe Sfîntul Sisoe: „De va cădea vreun frate, în vreo greșeală îi este destul un an de pocăință?” A răspuns sfîntul: „Aspru este cuvîntul acesta”. Au zis ei: „Atunci șase luni, se cade să se pocăiască, cel ce a greșit?” A răspuns Sisoe: „Este mult”. Și iarăși, au întrebat: „Dar patruzeci de zile, îi este de ajuns pentru pocăință?” A spus sfîntul: „Este mult”. După care a zis: „Cred în milostivirea lubitorului de oameni că, de se va pocăi omul din tot sufletul trei zile sînt de ajuns, pentru a primi Dumnezeu pocăința lui”. Alt creștin l-a întrebat: „Ce voi face, părinte, că am căzut în păcat?” Iar Sfîntul Sisoe i-a răspuns: „Ridică-te, fiule, și te vei mîntui.” A mai zis omul acela: „După ridicare, iarăși am căzut”. Sisoe i-a zis: „Ridică-te iarăși”. Nedumerit, creștinul a pus întrebarea: „Pînă cînd va fi căderea și ridicarea mea?” Sisoe a răspuns: „Pîna ce te va ajunge și te va găsi sfîrșitul, ori în cele bune, ori în cele rele. Pînă atunci ni se cade să petrecem totdeauna în ridicare din păcate, pentru ca, în pocăință, să ne ajungă sfîrșitul”.
Lasă un răspuns