– Pavel Tache a a fost patronul unei foste celebre circiumioare, pe strada Bicaz – printre clientii lui se numarau procurori, sefi de institutii sau activisti de frunte ai PCR – zona este si astazi cunoscuta drept „Cartierul Tache” – Pavel Tache a ajuns acum la virsta de 80 de ani
Pare impovarat de anii pe care ii duce in spate, optzeci la numar, si descrie cu lux de amanunte bolile pe care le-a adunat in viata. Dar daca il intrebi de circiuma pe care o avea, in Bacau, acum aproape patruzeci de ani, si care a dat numele unui intreg cartier, „Tache”, ochii i se aprind si parca renaste. De circiumioara isi mai amintesc, acum, numai cei trecuti de a doua tinerete, dar de Cartierul Tache stiu pina si copiii.
Pavel Tache, omul care a facut comert dupa reguli capitaliste in chiar miezul erei socialiste, crede ca viata lui a fost supusa destinului, insa tot oamenii au avut un rol hotaritor atunci cind el credea ca l-a prins pe Dumnezeu de un picior.
„Era moda mandatarilor pe atunci – spune Pavel Tache. Luasem circiuma si faceam negustorie cum stiam eu ca e mai bine. Aveam de toate la raft si, mai ales, ceea ce prin alte parti se gasea mai greu. Tot Bacaul venea la Tache, dar mai ales unii dintre cei mai mari la vremea aceea, printre care procurori, sefi de institutii sau activisti de frunte ai PCR. Ii serveam cum scrie la carte, iar ei ma laudau, dar ma si luau la ochi”.
La Tache gaseai marfa „clasa-ntii”. Pavel Tache batea drumurile prin Vrancea si avea relatii cu zeci si sute de furnizori. La vremea cind nu se mai gasea, pe piata, nici bere Margineni, la Tache gaseai girla. Veneau oamenii si luau cu navetele si plecau apoi la iarba verde, sa petreaca.
Era, insa, cam la apusul epocii mandatarilor. Cineva, acolo sus, le pusese gind rau. Pavel Tache crede ca a fost chiar Ceausescu, insa ce e mai sigur este ca cei mai marunti in grad au purces la treaba cu si mai mult zel. Intr-o zi s-a trezit ca nu mai este ce a fost, ca a ramas in circiumioara, din 18 oameni citi erau la lucru, numai cu sotia.
„Nici nu a mai durat mult – mai spune omul care a devenit o legenda pentru Bacau – si din restaurantul atit de cautat a mai ramas doar o patiserie. Atunci a fost vremea berii carata cu navetele de clienti, pentru ca inca mai aveam relatii la fabrica, dar intr-o zi a venit Alexandrina Gainuse, primul-secretar, si m-a gasit cu marfa in magazie. A fost ultima oara, pentru ca nici nu am mai adus la vinzare asa ceva”.
In locul fostului restaurant a mai functionat, un timp, patiseria. Cu ani in urma, sub podul de la Narcisa, pe locul ei, s-a deschis un atelier de bobinaj. Capitalismul de marca noua are alta fata.
Plecat din 1976 în Franta, l-am cunoscut bine pe Domnul Tache cum i se spunea; este precum scriti. Era cineva si devenise celebrul „Tache mandatarul”. De toate se gâsea la Tache. Om cu gust si de caracter… autoriza chiar si tigani care cîntau la ureche în ” cîrciuma” – restaurantul lui. Am amintiri de neuitat.
Tatâl meu i-a vîndut D-lui Tache un IMS gaz cum se spunea cu care fâcea cumpârâturile prin satele judetului sau judetelor limitroafe. Este exact precum ati scris în articol, toatâ lumea mergea la ” tache” de la mai mari de la judet, procurori, judecâtori si pînâ la elevii de la Bacovia sau Pâtrâscanu. As dori mult sâ-l reintilnesc pe Dl. Tache dar chiar nu stiu unde mai locuieste. Sînt convins câ numele meu îi spune ceva …. dacâ … chair nu multe….
Am citit cu mare plâcere articolul.
Asta da articol interesant. Cu siguranta sunt printre noi si alti asemenea oameni, incarcati de istorie si legenda.
acesta este cel mai bun articol care a aparut vreodata in acest ziar !!!!
felicitari !!!
ne intereseaza numai columbeanca?!!!
Am locuit in zona si articolul aduce pentru cei de o anumita varsta ,un gust de vinisor de bobita ,asa cum gaseai la nea Tache.
am 33 de ani. am locuit pe str bucegi si cunosc cartierul Tache.imi amintesc de restaurant dar nu stiu despre ce sectie de bobinaj vorbiti. nu mi-o amintesc.