Un weekend printre samsarii de mașini rulate

Duminică dimineața, prin târgul de mașini rulate de la limita dintre cartierul Șerbănești și comuna Letea Veche. Îmi fac intrarea în târg pe lângă talciocul invadat de tot soiul de comercianți care vând orice, bani să iasă, apoi depășesc zona unde se vând „caucioace”.

O întreprinzătoare încearcă să mă coclească cu niște reșapate „la ofertă”, cu 160 de lei bucata.Trec și de zona rulatelor, uzate peste măsură și ajung la cei care s-au trezit cel mai devreme ca să ocupe un loc unde, cred ei, traficul e mai intens și șansele sunt mai mari să „mărite” una dintre frumoasele pe patru roți. Mă insinuez elegant printre târgoveți cu vechi ștate de plată prin târg, printre curioșii și obișnuiții gură-cască.

Peste tot, mașini. Mașini cât vezi cu ochii. De tot felul, pentru toate buzunarele. Unele mai arătoase, altele pentru care nici nu-ți vine să scoți vreun ban pentru a le avea în curte sau în garaj. Mai au o chemare și gata. Tușesc, nu o iau la prima cheie sau deloc. Proprietarul roagă un vecin cu o Skoda să-i dea curent prin cablu. Noroc că sunt înmatriculate. Până și cele mai „obosite” de prin târg sunt căutate. Unde mai pui că sunt și ieftine. Adică, mai accesibile la preț. Cu mai puțin de 1.000 de euro, pleci acasă cu o vechitură de prin anii ’90.

Marketing, peste tot locul

Audi A6, VW Passat, Mercedes-Benz M Class sunt vedetele târgului. Sunt arătoase la exterior, iar afișul lipit pe parbriz anunță dotări de excepție, inclusiv GPS original în bord cu bluetooth. Și „scorul” în cazul lor e mai mare. Pleacă de la 16.000 de euro și ajunge pe la vreo 50.000. Lumea întreabă mult despre taxa de poluare, cam cât mai e, mai ales după tam-tam-ul de la televizor.

Primul proprietar de mașină pe care-l întreb de una de alta e unul cu un Ford Focus din august 2003, cu motor de 1.200 centimetri cubi, aer condiționat, oglinzi încălzite etc. 2.450 de euro cere pe ea, la care trebuie să mai pui 90 de euro taxa auto. Se caută astfel de mașini, îmi spune omul cu Focus-ul. „Se vinde cam orice, depinde de om. Dacă nu prea are bani decât de Opel Astra din 2008, îl ia pe ală, dacă are doar de Focus, ia Focus-ul. Cine are bani prea mulți nu vine pe aici, e clar”, mă dumirește cetățeanul. Un altul afișează prețul de 2.690, dar, spune el, o lasă și la 2.650 de euro. Ai zice că e generos cu mine, că renunță așa de ușor la 40 de euro. De fapt, e tehnica de marketing: pornește de la un preț maxim pentru a putea scădea, ca să-l cucerească pe clientul interesat de mașină.

Îi mai bagă eventual și argumentul consumului mic, care de obicei prinde la cei mai puțin experimentați. „Consum de 7,5 litri spre 8 la sută, în oraș. Depinde cum mergi. Eu am venit din Germania cu 100-110 km pe oră, cu un consum de 5,5 litri la sută. Cam 140 de euro, 2.000 de kilometri. Plus că are toate reviziile efectuate, TÜV-ul pentru Germania (verificarea tehnica la nemți n.r.) până în 2014 „, încearcă să mă convingă proprietarul.

Bacăul e mai bun, la Iași s-a stricat piața

Mă apropii de un comerciant venit tocmai de la Pașcani. „E din 2002, pe motorină. O dau și cu 2.550, cam 112 milioane de lei vechi. Mare scofală. Lumea întreabă, dar…”. Se oprește din vorbit și merge la cealaltă mașină. Are trei aduse în târg. Încă un Peugeot 207 și un Forduleț.

A mai venit cu un tinerel, vreo rudă cred, să-l ajute. Face asta de șapte ani. Îl întreb de ce n-a mers la târgul din Iași sau la cel din Suceava. „Nuuuu. Păi, ori la Iași ori la Bacău, tot aceeași distanță e. S-a stricat treaba la Iași. Jumate din târg a fost cumpărată de cineva care a făcut un depozit de cherestea”, explică omul. Îi convine să vină în Bacău, târgul e mai mare aici. Le mai postează și pe internet. Mai la cinci metri e un Ford K. I s-a blocat capota și nu mai poate arăta motorul celor care întreabă. Umblă la ea, trage, împinge, caută cu o șurubelniță pe sub volan. Nimic. „Pfii, ce ghinion!”.

Mă uit la ea și observ ceva ce des găsești pe la tipul ăsta de mașină: rugina care roade nemilos porțiunea de caroserie din jurul rezervorului. „Așa e, dar avantajul e consumul mult mai mic, asigurarea RCA, la fel, mai ieftină, omul e mulțumit că e adusă de afară și nu e hodorogită pe drumurile de pe la noi”, mă liniștește omul cu trei mașini.

„Am dat vreo 13, anul trecut, chiar și câte trei pe lună”

Mai fac câțiva pași și nimeresc între doi mai slobozi la gură. Mă uimește taxa auto de 960 de euro pentru un VW Golf 4 din 2008. „Sunt care au bani. Am dat și una de 0 de euro. Uite, pe Audi A6 ăsta din 2007, cu motor de 2.700 cmc, cere 11.800 și vă spun că se va vinde. Păi una nouă e 50.000. De când vin pe aici, am făcut și afaceri păguboase.

Prin 2005, am luat o A4 din 2002 cu15.200 de euro și abia am dat-o cu 6.000. I-am zis nevestei că dacă aș fi mers zilnic numai cu taxiul și nu cheltuiam 9.000 de euro cât am pierdut la mașina aia”, povestește și râde copios omul. În general, comercianții spun că piața auto e bună anul ăsta. „Nu ca vara trecută, când nu dovedeai să aduci mașini la câte se cereau. Am dat vreo 13, anul trecut, chiar și câte trei pe lună.

Audi și Volkswagen. Din Germania. Negociezi cu ăia de la autohaus, iei mai multe, le dau cu preț mai bun. Câștigul la o mașină între 400 și 600 de euro. Anul ăsta, n-am dat niciuna. Acum, aduc mulți mașini, vin cu tot felul de «tigăi» cu euro 2, euro 3. Cred că stau și trei luni până vând una. Nu are lumea bani. Le preferă pe alea la 3.000-4.000 de euro. Mai întâi să le vând pe astea și dup-aia o să aduc și eu mai ieftine”, încheie gureșul glumeț.

S-a făcut deja-amiază, gradele s-au mai adăugat în termometre, stomacul începe să mi se revolte, mai ales când trec pe lângă mititeii care se perpelesc pe grătarul de vizavi. Parcă aș rade și o bere. Numai că m-așteaptă Vectra mea din 2001, cu motor de 1.600, în 16 valve și un consum exagerat pentru vremurile astea, pentru care m-am făcut dator pe zece ani la bancă.