Un lider de sindicat cu prea mult timp liber a propus premierului si ministrului de finante sa se interzica plata prin drepturi de autor pe motiv ca in acest fel s-ar face evaziune.
Fiind week-end, problema a fost destul de putin inflamata, ne asteptam, totusi, ca in zilele urmatoare sa ne fie tocati nervii pe televizor si in ziare cu aceasta falsa problema.
Este falsa pentru ca o astfel de interdictie ar reprezenta o aberatie; exista numeroase meserii pentru care plata prin drepturi de autor reprezinta singura forma posibila. Si exista si tratate internationale la care România a aderat si care privesc problema drepturilor de autor. Care tratate, cum ar fi Conventia de la Berna pentru protectia operelor literare si artistice sau Actul de la Stockholm prin care s-a creat Organizatia Mondiala de Proprietate Intelectuala, trebuie respectate.
Si asta nu pentru ca pe unii din strainatate i-ar durea de faptul ca niste scriitori, arhitecti sau gazetari din România i-ar afecta interzicerea platii prin drepturile de autor. Ci pentru ca s-ar crea o mare problema vizavi de plata drepturilor de autor pentru soft-ul, muzica sau filmele produse in afara României.
Nu reusesc sa-mi imaginez ce l-a determinat pe liderul sindical sa arunce acum asemenea enormitate pe piata; mai ales ca sintem destul de adinc bagati in criza psihologico-economica pentru ca altele sa fie temele care ar trebui sa preocupe liderii sindicali.
Pot doar sa-mi imaginez ca discutia cu privire la acest subiect va arunca, din nou, in derizoriu, toate temele referitoare la criza.
Lasă un răspuns