Succesele incompetenței oficiale

Grigore C. Moisil a definit, ironic, statistica, accentuând faptul că semnificația rezultatelor depinde doar de subiectivismul și priceperea manipulatorie a celui care le prezintă. Dacă eu mănânc doi pui la rotisor și tu faci foamea o săptămână, statistic fiecare dintre noi s-a „îmbuibat” cu câte o friptură babană!

Cam la fel stau lucrurile și în polemica absurdă dintre chiriașul de la Cotroceni și șeful de la Palatul Victoria. Liderii statelor europene au ajuns la un buget de compromis pentru 2014 – 2020. Fiecare a încercat să reprezinte cât mai bine interesele țării sale. La final, în conferințele de presă, politicienii implicați au prezentat rezultatul ca pe un mare succes. Domn’ Băsescu aproape că plângea de emoție și excitație patriotică: ne-a anunțat că „a fost greu, dar mi-a plăcut!”… Îl credem pe cuvânt, însă merită să analizăm la… bani mărunți (nu-i tocmai o metaforă!) partea de buget care ne privește.

În total, pentru următorul exercițiu bugetar european, România a primit 39,88 miliarde de euro. Pe hârtie! Ca să beneficiem de această sumă trebuie să fim inteligenți, serioși, dar mai ales CINSTIȚI. Banii nu sunt destinați dezmățului evazionist, aranjamentelor pentru clientela politică sau umplerii conturilor unor „băieți deștepți”. Entuziasmul domnului Băsescu este de neînțeles dacă vedem cum am procedat până acum. În exercițiul financiar 2007 – 2013 am avut alocată suma de 30 miliarde de euro. Am atras efectiv (plăți executate) doar 3 miliarde de euro (adică 10 la sută!) și ar mai fi cam încă pe-atât în așteptare (și verificare). În restul statelor europene, guvernanții și mediul de afaceri au abordat cu multă seriozitate chestiunea. Pe primul loc la absorbția de fonduri este Lituania, cu 60,50 la sută procent realizat.

Noi am rămas pe ultimul loc și ne ținem cu dinții de coada clasamentului. De ce? Probabil că fondurile europene nu se pot transforma foarte ușor în limuzine de lux pentru amantele de baroni locali și nu pot fi folosiți pentru plata unor facturi fictive… Păi „dacă nema putirință, geaba chichirez gâlceavă!” – cum zicea un umorist din alte vremuri…

Schimbul de replici dintre palate nu prea are subiect (și nici predicat!). Pe de o parte, domn’ Băsescu ține să înscrie o victorie statistică, în vreme ce premierul se bate pentru niște bani pe care oricum nu-i vom absorbi vreodată. Domn’ Băsescu își umflă artificial „victoria”: vorbește despre 43 de miliarde de euro! De unde au apărut aproape 4 miliarde?! Din amânarea cu un an a sancționării incompetenței administrative a guvernelor anterioare, dragi lui. În mod normal, se aplică principiul N^2, adică poți cheltui banii încă doi ani după finalizarea termenului.

Văzând cât de indolenți sunt românii și slovacii, liderii europeni au aprobat modificarea regulii, devenind N^3. Așa că vom fi așteptați și în 2014 să accesăm fondurile pe care n-am fost în stare să le folosim până în 2013. Mare succes!

Europenii pot fi liniștiți: nu le vom goli buzunarele. Cele 39,88 miliarde de euro sunt virtuale câtă vreme nu avem o strategie de absorbție a fondurilor. Dacă (prin absurd!) am atinge performanța Lituaniei, atunci la finalul exercițiului vom fi cheltuit doar 24,13 miliarde de euro. Restul de 15,75 miliarde vor fi înscrise la rubrica „dezangajare automată”.

În loc să asistăm la manifestări de gelozie politică, mai bine am coagula resursele umane și materiale naționale pentru a beneficia de această comoară: fondurile alocate aproape că sunt echivalente cu datoria externă a României. Dacă am avea o clasă politică responsabilă și mânată de patriotism, ieșirea din criză n-ar mai fi doar un vis. Însă cu adunătura asta de parveniți îți vine să spui cu năduf, precum un țăran dintr-un clip publicitar: „N-ai cu cine, dom’le, n-ai cu cine!”…
Ștefan RADU