De o saptamina, America are un nou presedinte. Iar ochiii intregului mapamond sint atintiti mai mult ca niciodata asupra Biroului Oval de la Casa Alba. Nu numai pentru ca Barack Obama, investit marti in functia de presedinte al Statelor Unite ale Americii, a intrat in istorie ca primul presedinte de culoare din istoria SUA. Dar, mai ales, pentru ca de la succesorul lui George Bush se asteapta un plan salvator, miraculos, cu efecte cit se poate de rapide, care sa scoata din criza economia americana si, in acelasi timp, pe cea mondiala.
Costinela BREAHNA, New York
Brokerii de pe Wall Street spera sa isi gaseasca de munca la hotel, ca portari
Despre recesiunea resimtita in prezent in America se vorbeste peste ocean la fiecare emisiune de stiri, la talk-show-uri si, evident, la fiecare colt de strada. Parerile sint cit se poate de diferite, dar, in final, ideea generala este aceeasi: America nu este in momentul de
fata nici pe departe de ce era cindva considerat Pamintul Fagaduintei, tara in care visele devin realitate. Consortii financiare cu vechime de peste 100 de ani dau faliment peste noapte, bancile cele mai mari din SUA pling dupa ajutor financiar de la guvernul american ca sa nu dea
faliment, la fel si producatorii de autoturisme de peste ocean. Toate, cu efecte la nivelul afacerilor firmelor si al oamenilor de rind. De la consortiile cu sute de mii de angajati pina la buticurile de colt de strada, toata lumea face concedieri. Cind te uiti la emisiunile de stiri te ingrozesti numai cind auzi ca locurile de munca in tara care este considerata cea mai puternica de pe glob sint taiate cu zecile de mii la intervale scurte de timp, mai ceva ca puii din abatoarele de la Avicola. Recent, jurnalele de televiziune au fost deschise de o stire
care anunta ca un hotel ce urmeaza sa fie inaugurat in New York face angajari. In vremurile bune, patronii ar fi trebuit sa plateasca bani grei ca sa ajunga in prime time la televizor. Ineditul stirii spune insa multe despre ce inseamna in ziua de azi economia americana. Pentru cele
150 noi de locuri de munca stateau la rind peste 2.000 de oameni, iar coada se intindea de-a lungul a trei strazi. Multi dintre solicitanti aveau studii superioare, lucrasera pina nu de mult la consortii financiare de pe Wall Street sau in zgirie-norii din Manhattan. Si-au pierdut slujbele si sperau sa fie angajati ca si portari, curatatorese sau chelneri la noul hotel. Voiau sa valorifice una din putinele sanse de a obtine un loc de munca care sa le aduca ceva bani si beneficii, adica mult cautatele asigurari medicale si ceva bani deoparte pentru pensie.
Desi apreciati de patroni, romanii traiesc pe propria piele criza locurilor de munca
Comunitatea romaneasca din New York, una dintre cele mai numeroase din State, nu este nici ea ocolita de criza economica. Diminuarea locurilor de munca face ca viata sa devina din ce in ce mai grea, tot mai apropiata de cea din Romania. Lipsa banilor ii face si pe romanii plecati la mii de km distanta, departe de familii si cei dragi, in cautarea unui trai mai bun, sa taie de pe lista prioritatilor multe din trebuintele zilnice. Mincarea nu este, deocamdata, o problema, pentru ca in America oricine isi permite sa cumpere din supermarket mai tot ce ii doreste sufletul. Cu 150 de dolari inca iti mai da mina sa umpli frigiderul cu alimente care sa ajunga pentru doua persoane timp de o saptamina. Dar cumparaturile saptaminale, vacantele sau iesirile la restaurante in week-end sint din ce in ce mai rare. Chiar zilele trecute, o vecina ma intreba daca nu stiu pe cineva care sa aiba nevoie de femeie in casa. „De o saptamina imi caut de munca si nu gasesc nimic. Am tot fost la agentii si peste tot bate vintul. Am gasit un singur job la o familie, dar nu prea imi vine sa ma duc. Au o casa imensa si trebuie sa muncesc de doua ori mai mult decit inainte pentru aceiasi bani. Dar nu imi permit sa stau degeaba,
ca banii nu vin din cer, asa ca daca nu am sa gasesc altceva il iau pe asta, nu am ce face”, imi spune, resemnata, femeia. Romanii sint recunoscuti de americani ca fiind foarte harnici. Tinerele muncesc, de obicei, ca si chelnerite in restaurante, baietii ca taximetristi, doamnele
trecute de prima tinerete care, in general, nu prea vorbesc engleza, isi gasesc de munca la curatenii sau ca femeie de casa in vilele bogatanilor, iar barbatii muncesc in constructii.
Ca nici nivelul de trai al romanilor din New York nu este deloc pe roze acum o pot confirma cel mai bine patronii celor cinci-sase restaurante din zona Sunnyside, unde locuiesc buna parte din conationalii lui Dracula. Cu doar doi ani in urma, vinerea si simbata, cind mai toata lumea are liber, petrecerile erau in toi pina la patru-cinci dimineata, iar citeodata cheful se intindea pina se crapa de ziua. Lumea se distra, fripturile curgeau la mese, sticlele de vin se goleau una dupa
alta, iar lautarii faceau bani buni cintind manele pentru romanii generosi. Acum, nimic nu mai aminteste de vremurile bune. Cele mai multe restaurante se inchid la 11 -12 noaptea, si doar in zilele cele mai aglomerate oamenii isi mai permit sa chefuiasca pina la doua dimineata. Unul dintre patronii restaurantelor romanesti isi vinde afacerea pentru 100 de mii de dolari, pret incredibil de mic pentru piata din New York, si vrea sa se intoarca in Romania, dupa 20 de ani
de cind a pasit prima data pe Pamintul Fagaduintei. Iar „Casa Romana”, un alt restaurant romanesc, mai are doar o strigare pina sa declare oficial falimentul si sa isi inchida portile.
(Continuare, in numarul de miine al „Ziarului de Bacau)
Vasile a zis
Draga Costinela!
Vorbeste cu romanul cu restaurantul ca daca vine acasa cu 100 de mii de dolari nu-i ajung nici pentru spaga ca sa deschida altul aici.
:)) a zis
Smecherutza micutza!!!! Ai trisat la asa-zisa documentare. Casa Romana a fost vanduta de mai bine de un an. Patronii sunt spanioli, deci…. Criza este reala, dar restul (adica interviurile) e fictiune.
Anonim a zis
E vorba de restaurantul „Acasa” !