SINAXAR Sinaxar ortodox

Sîmbătă, 25 ianuarie

Pomenirea Sfîntului Grigorie de Nazianz

Sfîntul Grigorie s-a născut în cetatea Nazianz din Capadocia, în jurul anului 328. A învățat la școlile cele mai de seamă din vremea sa și a fost bun prieten cu Sfîntul Vasile cel Mare. Cînd tatăl său a vrut să-l facă fără voia lui preot, a fugit în pustie. S-a întors mai tîrziu și a fost sfințit episcop, pentru cetatea Sasima. Sfîntul Grigorie a fost un cuvîntător înnăscut. Iubea viața duhovnicească, poezia creștină și teologia pe înțelesul tuturor. Cînd Biserica a fost amenințată de rătăcirile ereticilor, Sfîntul a fost chemat de credincioșii din Constantinopol pentru a apăra dreapta credință. A adus multe dovezi contra învățăturilor greșite din vremea sa și a participat la Sinodul II Ecumenic din 381 pentru lămurirea unor probleme de credință. Din cauza unor neînțelegeri, a părăsit scaunul patriarhicesc și s-a retras în singurătate, unde pînă la sfîrșitul vieții a scris multe scrieri și poeme de viață duhovnicească. Sfîntul Grigorie a murit la 25 ianuarie 389.

Duminică, 26 ianuarie

Pomenirea Sfîntului Xenofont, a soției lui, Maria, și a fiilor lor, Arcadie și Ioan

Sfîntul Xenofont era originar din Constantinopol, avînd funcția de mare dregător împărătesc. Soția lui, Maria, îl urma întru toate, căutînd să placă lui Dumnezeu. Voind ca fiii lor să le fie moștenitori, nu numai ai averilor, ci și ai vieții lor înțelepte, i-au trimis la studii în Fenicia. În drum spre cetatea Berit, cei doi copii au fost prinși de o furtună, care a sfărîmat corabia cu care călătoreau. În chip minunat, Arcadie și Ioan au scăpat cu viață și, ajungînd la Ierusalim, s-au călugărit. Cînd au aflat cele petrecute și au văzut pe cei doi fii dedicați lui Hristos, Xenofont și Maria au renunțat la toată slava lumească și s-au retras fiecare în cîte o mănăstire, mulțumind lui Dumnezeu pentru lucrarea Sa.

Sinaxar romano-catolic

Sîmbătă, 25 ianuarie

Convertirea Sfîntului Pavel

Sărbătoarea apare în calendar cu începere din secolul VI și este proprie Bisericii din părțile de Apus. Motivele care i-au conferit Sfîntului Pavel dreptul de a fi considerat apostol au fost: el l-a văzut pe Domnul, pe Hristos cel înviat, și pentru aceasta este martor al Învierii; și el a fost trimis să predice direct de către Hristos, ca și cei doisprezece; cunoaștere directă a faptelor, chemare, trimitere, trei condiții pe care el le îndeplinește datorită acelui miracol al harului petrecut pe drumul Damascului, cînd Hristos l-a silit să capituleze necondiționat, astfel că a strigat: „Doamne, ce vrei Tu, să fac eu?” Această întîlnire a lui Pavel cu Hristos la porțile Damascului, întîlnire pe care Pavel o asemăna cu experiența pascală a celor Doisprezece și cu strălucirea orbitoare a primei raze de lumină a creației, va fi laitmotivul predicii sale orale și scrise.

Duminică, 26 ianuarie

Pomenirea Sfîntului Timotei și Sfîntul Tit

Sfîntul Timotei s-a născut la Listra, unde Sfîntul Apostol Pavel l-a întîlnit în cursul primei sale călătorii și l-a avut printre cei dintîi convertiți.Timotei a fost alături de Pavel la Filipi, la Tesalonic, la Atena, la Corint, la Efes. Între anii 63 și 66, cînd a primit prima scrisoare de la Sfîntul Pavel, Timotei se afla în capul Bisericii din Efes. Din Roma, Pavel i-a scris rugîndu-l să vină pînă la el cît mai în grabă, înainte de sosire iernii, pentru a-i aduce o îmbrăcăminte de iarnă. Timotei a fost de față la execuția Sfîntului Pavel, apoi s-a întors definitiv la sediul său din Efes, unde, conform unei tradiții destul de tîrziu, a murit în anul 97.

Sfîntul Tit era păgîn și a fost convertiti și botezat de Sfîntul Apostol Pavel. În anul 49, era alături de marele Apostol la Ierusalim. Eliberat din închisoarea Romei, Apostolul Pavel, l-a lăsat pe Tit în Creta, dîndu-i însărcinarea să organizeze prima comunitate creștină. O veche tradiție, neverificată istoric, afirmă că Tit ar fi murit la Creta, la o vîrstă foarte înaintată. (C. Gh.)