Regimul matrimonial desemnează totalitatea regulilor care guvernează raporturile dintre soți cu privire la bunurile lor, precum și raporturile ce se formează între soți și terțe persoane.
Noul Cod civil consacră principiul libertății convențiilor matrimoniale. Conform articolului 312 Noul Cod civil, viitori soți pot alege ca regim matrimonial: comunitatea legală, separația de bunuri sau comunitatea convențională.
Alegerea unui alt regim matrimonial decât al comunității legale de bunuri se face prin încheierea unei convenții matrimoniale. Viitorii soți pot opta numai între regimurile prevăzute de Codul civil în vigoare, fără a putea îmbina dispozițiile specifice unui regim matrimonial cu cele specifice altui regim matrimonial. Indiferent de regimul matrimonial ales, este necesară respectarea reglementărilor de bază, comune tuturor tipurilor de regimuri matrimoniale.
Legea aplicabilă regimului matrimonial este legea aleasă de soți. Ei pot opta între: legea statului pe teritoriul căruia unul dintre ei își are reședința obișnuită la data alegerii; legea statului a cărui cetățenie o are oricare dintre ei la data alegerii; legea statului unde își stabilesc prima reședință obișnuită comună după încheierea căsătoriei. Legea aplicabilă regimului matrimonial se stabilește de soți printr-o convenție încheiată fie înainte de căsătorie, fie la momentul încheierii căsătoriei, fie în timpul căsătoriei. Alegerea legii aplicabile trebuie să fie expres prevăzută în convenție sau să fie constatată printr-un înscris semnat și datat de soți. Înscrisul trebuie întocmit de un avocat sau de un notar public. Dacă soții nu au ales legea aplicabilă regimului lor matrimonial, acesta este supus legii aplicabile efectelor generale ale căsătoriei.
Între soți, regimul matrimonial produce efecte numai din ziua încheierii căsătoriei.
În cazul în care soții optează pentru regimul separației de bunuri sau pentru cel al comunității convenționale, încheind o convenție matrimonială înainte de căsătorie, aceasta produce efecte nu de la data încheierii convenției, ci de la data încheierii căsătoriei.
În situați în care anterior încheierii căsătoriei viitori soți încheie mai multe convenții matrimoniale, va avea efect acea convenție matrimonială care este prezentată ofițerului de stare civilă la încheierea căsătoriei și care se menționează pe marginea actului de căsătorie.
Pentru soții care aleg să încheie convențe în timpul căsătoriei, trebuie să știe că produce efecte de la data prevăzută de părți sau, în lipsă, de la data încheierii ei.
Convenția matrimonială trebuie încheiată în formă autentică notarială și este supusă condiției de formă a publicității. Scopul publicității este acela de a face opozabilă terților convenția matrimonială. Neîndeplinirea formalităților de publicitate face ca soții să fie considerați, în raport cu terții de bună-credință, ca fiind căsătoriți sub regimul matrimonial al comunității legale, adică comunitatea de bunuri.
Publicitatea se realizează prin înscrierea convenției în Registrul național notarial și prin mențiune pe actul de căsătorie, acestea fiind condiții generale de publicitate. O altă condiție de publicitate o reprezintă notarea în cartea funciară, respectiv mențiunea în registrul comerțului, acestea fiind condiții de publicitate speciale.
Când convenția are ca obiect bunuri imobile, se va nota în cartea funciară. Dacă este vorba de bunuri ale profesioniștilor, convenția se va înscrie în registrul comerțului. În toate aceste cazuri, neîndeplinirea formalităților de publicitate speciale nu poate fi acoperită prin înscrierea făcută în Registrul național notarial al regimurilor matrimoniale. Pentru opozabilitate față de terți trebuie îndeplinite atât cerințele generale, cât și cele speciale de publicitate.
Un soț poate să dea mandat celuilalt soț să îl reprezinte pentru exercitarea drepturilor pe care le are potrivit regimului matrimonial, potrivit art. 314 Noul Cod civil. Reprezentarea poate avea loc în baza unui mandat convențional sau a unui mandat judiciar. Mandatul convențional este împuternicirea acordată de un soț celuilalt soț, de bunăvoie, prin consimțământ liber exprimat și personal. Reprezentarea poate avea loc la încheierea de acte juridice privitoare la bunurile comune sau la bunurile proprii ale soțului reprezentat. Spre deosebire de Codul familiei, nu mai există mandatul tacit reciproc între soți ca prezumție legală, ci dimpotrivă, în cazul în care unul dintre soți acționează în relațiile cu terții în numele celuilalt soț, o poate face nu în baza unei prezumții legale de mandat, ci numai în temeiul unui mandat convențional dat de soțul pe care-l reprezintă. Contractul de mandat poate fi încheiat în formă scrisă, autentică ori sub semnaătură privată, sau verbală. Pentru încheierea unui act juridic supus unei anumite forme trebuie ca și mandatul să respecte acea fărmă. Un asemenea mandat își găsește utilitatea în practică pentru actele de înstrăinare și grevare cu drepturi reale a bunurilor comune (care impun acordul ambilor soți), ori pentru actele de schimbare a destinației unui bun comun. Mandatul trebuie să existe la momentul încheierii actului. Actul încheiat fără consimțământul celuilalt soț este anulabil. Fiind vorba de o nulitate relativă, ea poate fi acoperită de soțul care nu și-a dat consimțământul și în acest caz actul rămâne valabil încheiat.
Avocat DANIELA GOGAN
Baroul Bacău
avocatgogan@gmail.com
Lasă un răspuns