Să vorbim, astăzi, despre una dintre cele mai importante, dar și cele mai dificile lucrări dintr-o livadă, tăierile la pomi. Aceasta se încadrează în mai multe tipuri: tăierile de formare a coroanei – la pomii tineri, după plantare, tăierile de rărire și de fructificare – la pomii pe rod, tăierile de corecție – la pomii neglijați sau formați greșit și tăierile de regenerare – la pomii îmbătrâniți. Este de înțeles că aceste tipuri de tăieri se succed în viața unui pom, dar se și suprapun, astfel că un tăietor bun când taie un pom trebuie să cunoască și să aplice aceste tăieri în ansamblu, ținând cont de toate aspectele și principiile de tăiere. Acesta este și motivul pentru care lucrarea de tăiere a pomilor este mai greu de înțeles și de aplicat, iar mulți care cred că știu să taie pomii știu mai puțin decât cred, dar să recunoaștem că nimeni nu știe totul.
Tăierile de formare a coroanelor încep imediat după plantarea pomului. În funcție de forma de coroană propusă, determinăm ramificarea și alegem mai departe ramurile care vor forma scheletul coroanei viitorului pom. Dacă avem un plan corect și îl aplicăm întocmai, vom ajunge să îndeplinim toate condițiile cerute de producție.
Să înțelegem bine, tăierile de formare a coroanelor nu înseamnă numai efectuerea de tăieri cu foarfeca și ferăstrăul (suprimări și scurtări), ci impun mai mult schimbări de poziție a ramurilor.
Se urmărește intrarea pomilor cât mai repede pe rod. Intrarea pe rod este, bineînțeles, dorită de toată lumea, să vadă ce rod îi produce pomul și să satisfacă repede cerința de fructe. Dar, ca pomicultor, este de urmărit intrarea repede pe rod și pentru că efortul pomului de a duce rodul înseamnă reducerea puterii de creștere și, în final, obținerea unor coroane de volum mic. Unii pot crede că dacă am un pom cu volum mare de coroană voi avea și producție mare. Pe pom, producția este mare, dar pe suprafața ocupată, nu. La pomii cu volum mare de coroană rămâne o zonă mare fără lumină și deci, neproductivă. Alături de aceste dezavantaje, mai sunt dificultățile de efectuare a lucrărilor de tăiat, de tratat, de recoltat precum și calitatea mai slabă a producției. Acestea sunt și motivele pentru care pomicultura modernă merge pe sistemul intensiv și superintensiv, unde volumul coroanelor este mic, zona productivă a coroanei se apropie de 100% din volumul total, rezultând un număr mare de pomi la hectar cu producții la măr de 50 – 60 t/ha, față de livezile cu pomi cu coroane mari care aveau 200 pomi/ha și produceau până la 14 – 15 t/ha.
Astfel, la lucrările de formare a pomilor se vor evita, pe cât posibil, tăierile propriu-zise, utilizându-se cu precădere schimbarea poziției ramurilor. Dacă se impun tăieri, acestea se rezumă la suprimări ale creșterilor necorespunzătoare, care îndesesc, și foarte puține scurtări sau deloc. Sunt recomandate lucrările în verde fața de tăierile în uscat, care constituie o pierdere de substanță sintetizată. Tăierile în verde au rolul de a reduce vigoarea și a intra pomul mai repede pe rod.
Totodată, nu trebuie aplicat șablonul strict pentru o formă de coroană planificată, se vor lăsa ramuri în plus, palisate spre sau sub orizontală, care se elimină în timp, după intrarea pe rod, odată cu nevoia de rărire a coroanei și normarea rodului. Prin operațiile de formare, scheletul trebuie să se rezume cât să ocupe spațiul pus la dispoziție pentru pomul respectiv.Toate ramurile de schelet să fie îmbrăcate cu ramuri de semischelet și rod. Să tempereze ramurile cu creștere exagerată și să stimuleze ramurile rămase în urmă ca nivel de creștere (echilibrarea șarpantelor în coroană). Să determine reducerea puterii de creștere în vârful pomilor și stimularea creșterilor spre baza coroanei.
Lucrările de formare a coroanelor se execută pe mai multe etape: provocarea ramificărilor, stabilirea destinației ramificațiilor apărute, conducerea ramificațiilor în funcție de destinația stabilită.
Provocarea ramificațiilor se poate face prin scurtarea ramurei sau axului la înălțimea unde dorim ramificațiile, dar și prin înlocuirea, transferul pe o ramură cu lungimea la care dorim ramificațiile, fără să fie nevoie de scurtare (scurtarea determină creșteri puternice). Ramificațiile se pot obține și prin curbarea bruscă a ramurei în zona unde vrem ramificațiile. În anul următor, stabilirea rolului ramificațiilor se face conform schemei de coroană propusă.
Ramificațiile care vor deveni ramuri de schelet în coroană vor fi conduse în direcțiile cerute și determinate să crească, iar cele în plus se apleacă sub orizontală pentru a forma ramuri de rod, iar cele care îndesesc se suprimă de la inelul de creștere (fără ciot).
Dr. Ing. Florin ACATRINEI
producător de pomi altoiți
www.pomaltoi.ro
Lasă un răspuns