Regimul matrimonial în Noul Cod civil (II)

Avocat DANIELA GOGAN
Baroul Bacău
avocatgogan@gmail.com

În situația în care unul dintre soți se află în imposibilitatea de a-și manifesta voința, celălalt soț poate cere instanței de tutelă încuviințarea de a-l reprezenta pentru exercitarea drepturilor pe care le are potrivit regimului matrimonial.
Competența aparține instanței de tutelă (judecătoria) în a cărei rază teritorială se află domiciliul soților/soțului care formulează cererea.
Cauzele care determină acordarea mandatului pot fi fizice (soțul suferă de alienație mintală sau debilitate mintală, este în stare de inconștiență din cauza bolii, unui accident, infirmității fizice) sau sociale (din cauza bătrâneții, lipsa îndelungată de la domiciliu, dispariția soțului fără a avea informații despre aceasta).
Hotărârea judecătorească stă la baza puterii de reprezentare. Aceasta stabilește condițiile, limitele și perioada de valabilitate a acestui mandat, care este limitată în timp și nu perpetuă. Instanța nu poate acorda soțului un mandat cu caracter general fără stabilirea limitelor în care poate exercita singur drepturile sau fără indicarea duratei mandatului. Mandatul judiciar durează în timp cât se menține situația care împiedică pe unul dintre soți să-și exercite consimțământul, ori până la numirea unui tutore sau a unui curator, adică până la luarea unei măsuri de ocrotire.
În mod excepțional, dacă unul dintre soți încheie acte juridice prin care pune în pericol grav interesele familiei, celălalt soț poate cere instanței de tutelă ca, pentru o durată determinată, dreptul de a dispune de anumite bunuri să poată fi exercitat numai cu consimțământul său expres. Durata acestei măsuri poate fi prelungită, fără însă a depăși în total doi ani. Hotărârea de încuviințare a măsurii se comunică în vederea efectuării formalităților de publicitate imobiliară sau mobiliară.
Actele încheiate cu nerespectarea hotărârii judecătorești sunt anulabile. Dreptul soțului prejudiciat de a cere instanței anularea actului este de un an. Termenul începe să curgă de la data când soțul vătămat a luat cunoștință de existența actului. Această măsură excepțională se poate aplica oricare ar fi regimul matrimonial ales, inclusiv în privința bunurilor proprii ale soțului vinovat. Măsura se instituie doar în privința dreptului de dispoziție asupra anumitor bunuri precis determinate prin hotărâre judecătorească, și nu a dreptului de dispoziție asupra oricărui bun.
Acte de natură să prejudicieze interesele familiei pot fi considerate cele de vânzare a bunurilor mobile nesupuse publicității, a darurilor obișnuite, actele de vânzare-cumpărare a bunurilor imobile ce constituie bun comun sau bun propriu al unuia dintre ei în vederea utilizării sumelor de bani pentru cheltuieli extravagante, pentru jocurile de noroc. Dacă terțul care cumpără bunul este de bună-credință, actul de înstrăinare rămâne în ființă, soțul prejudiciat putând pretinde de la soțul contractant daune-interese.
În privința terțului de rea-credință, care a cunoscut că actul încheiat prejudiciază interesele familiei, actul este lovit de nulitate relativă.
Dacă prin lege nu se prevede altfel, fiecare soț poate să încheie orice acte juridice cu celălalt soț sau cu terțe persoane. Fiecare soț poate să facă singur, fără consimțământul celuilalt soț, depozite bancare și orice alte operațiuni în legătură cu acesta. Soțul titular al contului are, chiar și după desfacerea căsătoriei sau încetarea acesteia, dreptul de a dispune de fondurile depuse, dacă prin hotărâre executorie nu s-a dispus altfel.
Nu mai este reglementată interdicția vânzării între soți. Soții pot încheia între ei acte de vânzare-cumpărare, de schimb, de donație.
Fiecare soț poate să îi ceară celuilalt să îl informeze cu privire la bunurile, veniturile și datoriile sale, iar în caz de refuz nejustificat se poate adresa instanței de tutelă.
Regimul matrimonial încetează prin constatarea nulității, anularea, desfacerea sau încetarea căsătoriei. În timpul căsătoriei, regimul matrimonial poate fi modificat, în condițiile legii. În caz de încetare sau de schimbare, regimul matrimonial se lichidează potrivit legii, prin bună învoială sau pe cale judiciară. Prin convenție, soții pot prevedea modalitatea de lichidare a regimului matrimonial. Au valoare de act de lichidare hotărârea judecătorească (în cazul lichidării judiciare) și actul autentic notarial în cazul lichidării convenționale.
Avantajele lichidării judiciare sunt costurile mai reduse și posibilitatea de a se termina procesul la primul termen de judecată, dacă soții încheie o tranzacție.
Un avanjat al partajului judiciar îl reprezintă scutirea sau reducerea taxei de timbru dispusă de judecător conform OUG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar, în situația în care soțul care introduce acțiunea de partaj dovedește că nu are venituri sau are, dar sunt mici.