In pofida nenumaratelor lovituri la barbie pe care le tot primim de la guvernantii nostri de vreo douazeci de ani incoace, optimismul meu intratabil intr-o revenire a acestora la sentimente mai bune a fost trimis la podea si calcat in picioare cu brutalitate zilele acestea, cind dupa euforia victoriei romanesti de la Haga asupra platoului continental marin si zonei economice exclusive m-am trezit sub dusul extrem de rece al unei minareli romanesti incalificabile si impardonabile. Ceea ce se considera a fi o reparatie istorica, aducatoare de importante beneficii morale si materiale, s-a transformat brusc intr-un act mizer de tradare a intereselor nationale in folosul unor clici mafiote care au stiut sa profite din plin si in chip nerusinat de pozitiile puterii. Amanetarea viitorului, slogan la moda pe la inceputul anilor ’90, revine in actualitate cu o forta pe care nu o banuiam, reabilitind dictonul „nu ne vindeti tara!”. Dar iata ca tara se vinde in voia cea buna sub acoperirea unor motivatii si legi care nu se impaca mai deloc cu ratiunea si decenta. Nesperata, dar dorita si atit de necesara independenta energetica ascunsa sub apele vegheate de Insula Serpilor, cu miliardele de metri cubi de gaze naturale si milioanele de tone de titei, dispare precum Fata Morgana in pustiul malversatiunilor urit mirositoare ale guvernantilor vechi si noi. Cele cincizeci de miliarde de dolari trecute pe la nasul nostru doar pentru a le simti mirosul ademenitor si a ne amagi asteptarile, se duc in buzunarele altora. Au avut grija de asta guvernele Stolojan, Vacaroiu, Ciorbea, Nastase, Tariceanu, fie-le tarina cit mai grea!
Amplul scandal provocat de concesionarea resurselor de hidrocarburi redobindite oficial si irevocabil de statul roman prin recunoasterea internationala oficiala va fi, insa, pina la urma, doar o furtuna intr-un pahar cu apa. Lucrurile vor ramine asa cum sint, in pofida reactiei imediate a mass-media si premieruilui Boc. „Baietii”au lucrat bine, sub acoperiri legale, lantul cauzal al abuzurilor nedovedite nu are nici o fisura, asa ca „prinde orbul, scoate-i ochii”. Este un episod, poate dintre cele mai gogonate, din istoria postdecembrista a devalizarilor propriei economii. Cel mai recent, dar cu siguranta nu si ultimul. Avem o nefasata experienta, care explica starea de falimenta in care am fost adusi de toti acesti pirati ai intereselor nationale. Iar recidivele au devenit o formula infailibila de lucru. Astfel ca nu avem alta solutie decit sa ne impacam cu situatia: lasati orice speranta, cei ce invocati loialitatea si dreptatea; toate nu sint decit minciuna si vinare de vint. Asteptari desarte.
Mafia executa Romania. In piata publica.
Lasă un răspuns